…ești prea bună pentru mine, meriți un altul pe măsură.
…eşti prea departe. Dacă ai fi fost aici, mi-ai fi fost de-ajuns. Nu aş mai fi avut nevoie de nimeni altcineva.
…eşti jignitor de tânără. Nu-i vina nimănui că eu m-am născut prea devreme, iar tu – prea târziu.
…eşti prea frumoasă. Cu tine, nici un bărbat nu se simte în siguranţă. Nelinişteşti.
…nu eşti o frumuseţe. (Hi, ha, ha! Îţi arăt eu femei frumoase!) Totuşi, totuşi: ai un suflet de aur.
Eşti extraordinară!
Dar…
…eşti prea stâpână pe tine însăţi. Nu-ţi lipseşte ţie ocrotirea unui bărbat. N-ai tu nevoie de asta!
…pari excesiv de sensibilă! Şimţi enorm!! Vezi monstruos!!!
În plus…
…nu iei nimic în serios. Eşti prea jucăuşă.
…iei TOTUL în serios. Până şi dragostea! O fi ea un lucru foarte mare. Dar e şi-un joc. Şi-o joacă.
Deh!…
…tu rămâi la toate rece; arogantă; încăpăţânată. Revino-ţi! Funcţionăm ,,pe repede-nainte”! Ce bărbat o fi având vreme să te cucerească – aşa cum scrie-n cărţile tale?!
…eşti prea disponibilă, iubeşti prea mult. Un bărbat nu trebuie să fie sigur nici-o-da-tă! de sentimentele tale. Niciodată!! Masculul s-a născut vânător. Musai e să-l laşi să te cucerească. În fiecare clipă.
N-am mai întâlnit o femeie ca tine.
Însă…
…nimeni şi nimic nu te poate mulţumi.
…te mulţumeşti cu prea puţin. Nu ceri mare lucru. Te vinzi prea ieftin.
…eşti complicată peste măsură.
…simplifici totul. Demitizezi. Dragostea are şi ceva inefabil. Nu poate să fie atât de simplistă, cum o vezi tu.
Eşti o fată bună.
Dar…
…nu sunt îndrăgostit de tine. Îmi placi: pentru discuţiile noastre pasionante; pentru întâlnirile noastre deşănţate.
…niciodată nu am să fiu pe locul întâi în viaţa ta, deşi te iubesc nebuneşte. Dar tu nu eşti în stare să mai iubeşti. Ai iubit altcândva. Înainte să ne cunoaştem. Altcineva a fost marea ta dragoste.
Am crezut că eşti femeia vieţii mele.
Cu toate astea…
…o iubesc pe alta.
…îl iubesc pe altul.
…nu mai pot să iubesc.
*
E februarie. E luna dragostei. Totul e însiropat într-un surplus de sentimentalism. Plouă cu inimioare roşii, cu declaraţii de-amor ardent, cu jurăminte de iubire eternă. Şi tocmai acum mi-am găsit să contabilizez textele cu care nişte nătăfleţi simpatici mi-au dat cu tifla!
Nu fac un exerciţiu de masochism. Expun, într-un gest lipsit de modestie, nişte elogii indirecte ce mi-au fost servite la un moment dat pe post de imputări, de respingeri, de refuzuri.
E-un panegiric tot atât de preţios precum mărturisirile de-amor înfocat; precum promisiunile de iubire eternă.
E februarie. E luna dragostei.
Cine se-ncumetă alături de mine să-şi amintească – cu îngăduinţă, cu haz, fără necaz – de respingeri, de imputări, de refuzuri?
Prea tanara, ai sa ma parasesti. Prea desteapta, nu sade bine unei femei (!).Prea complicata, nu te inteleg. Prea transparenta, te citesc ca pe o carte.Prea aroganta, cine te crezi? Prea nesigura de tine. Prea idealista, visezi cai verzi pe pereti. Prea realista, de-a dreptul cinica. Prea profunda, mie imi plac chestiile simple.Total imatura.Esti maritata cu profesia. Nu ai suficienta ambitie. Prea inflexibila. Prea toleranta. Prea dura.Prea moale…mai vrei ? :)))Bine….
Nici tu nu stii ce vrei! Ai pretentii prea mari, te crezi buricul pamantului? Esti prea independenta ( traducere: nu te lasi manipulata). Esti prea dependenta ( de familie, de prietene, de cainele tau, de munca, de tigari, de singuratate, etc). Ai prea multa imaginatie. Rationalizezi prea mult. Esti inflexibila. Cedezi prea usor, oricine te poate duce de nas….Ioana, cred ca am putea scrie o carte :)))
Mata Hari,nu vreau sa te dezamagesc dar cred ca nu ar avea succes.Aceste lucruri le-au auzit marea majoritate a femeilor care au avut o relatie mai lunga de trei-patru ani.Pentru ce sa mai citesti ceva ce ai trait deja?!
Tonul face muzica. Totul depinde de cum povesteşti! Până la urmă, poţi să râzi de-apoape orice.
Ai dreptate,Rodica.m, dar cartea ar fi dedicata noilor generatii. S-ar preda in scoli, alaturi de Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie. Una te-ar invata sa guvernezi un stat, alta sa-ti guvernezi propria viata ( ceea ce e chiar mai greu uneori… 😀 )Bine, faptul ca noile generatii nu ar invata nimic din intelepciunea noastra, si ar face aceleasi tampenii, sau chiar mai mari, e alta poveste… 😀 Dar noi putem incerca, totusi.
Plesnesc de ciudă, Mata Hari: Aşa osanale rar îţi e dat să auzi! Ai fost o răsfăţată.
Recunosc…Dar nu dispera, faptul ca am un usor avans fata de tine, are o explicatie simpla si logica, adica am si cativa anisori in plus :D. Evident, tot sunt „prea tanara” pentru o relatie, atunci ce sa mai vorbim de tine??? 😀 Daca eu n-am depasit adolescenta, inseamna ca tu esti inca o scolarita cu fundita si cerneala pe degete. Hmmm…cred ca incep sa inteleg de ce ne respinge Fat Frumos, ca sa nu fie acuzat de pedofilie! 😀
Esti faina, dar vreau si altceva.
Ne-am cunoscut in momente diferite ale existentei noastre: eu vroiam doar distractie tu vroiai ceva cu adevarat serios.
Mie imi place o relatie confortabila, iar cu tine e greu. Ma obligi sa fiu mereu atent la cum ma port cu tine, cu cei din jur. Obositor.
Intimidezi si, sincer, nu ma simt destul de barbat in preajma ta.
Fir-ar sa fie, mereu vina e de partea noastra, scuzele la ei.
…de unde şi răspunsul la eterna întrebare: Ce are AIA şi eu nu am?!
Răspuns: E…a l t a!
Evrika!Evrika!
In relatiile ce le-am avut, eu am fost cea care fizic am plecat prima. Nu fac un titlu de glorie din asta, ci pur si simplu asa s-a intamplat. Insa. Inainte ca relatiile mele sa sa rupa la nivel fizic, s-au rupt emotional. Si da, privit asa, am fost si parasita, am si parasit. Bineinteles ca, data fiind firea mea analitica, m-am apucat de sapaturi; dincolo de pretext exista intotdeauna un motiv – al meu/ in mine, al lui/ in el. Cand m-am plictisit de asta, am concluzionat ca nu ne-am mai asortat, ca am crescut/ evoluat diferit si the end of story.
Mi-a fost dat sa aud destule, inclusiv din acelea ” grele” 🙂 Strict ca exemplu: aspra, indiferenta, rece, scorpie, lipsita de sentimente, rea si lista ar mai putea continua, dar ma opresc aici – normal, din modestie 😛
Ce am zis? Prin comparatie, relativ putine. Cumva, habar n-am cum, am reusit sa ma controlez. Faptul ca am stiut punctele vulnerabile ale celuilalt n-a schimbat cu nimic atitudinea. Nu m-ar fi incalzit cu nimic sa-l mai ranesc chiar la spartul targului. Dar am gandit. Si am spus: niciodata n-am sa-ti zic ce gandesc cu adevarat despre tine. Si chestia a ramas micul meu secret pe care, momentan sau mereu, nu l-am impartasit/ nu-l voi impartasi nici macar cu prietenii mei. In rest, mi-am asumat si lasarea, si plecarea. Mda. Am plecat pentru ca n-am mai fost fericita, nu mi-a mai fost bine si deloc frumos.
Am ezitat daca sa scriu relatii sau cateva relatii. Unii oameni sunt atat de sensibili la chestii cantitative si functie de numar, fie ai fost prea iubareata, fie prea tantaloaca 🙂
Învaţă-i şi pe alţii să plece primii, scorpie supremă ce eşti! :-*
(Şi eu cred că reclamaţiile ulterioare nu ajută la nimic. În general – reproşurile nu aduc nimic bun!)
http://youtu.be/DBo16TTdJGY
Ce frumoasă melodie! Îmi place!
Nu sunt vrednic de tine.
Imi ceri prea mult.
Imi dai prea mult.
Sunt prea batran pentru nebunia asta.
Esti prea radicala.
Ma complexezi.
Ma sperii.
Sunt prea sarac – tu ai merita palate si averi.
Esti prea complicata.
Esti prea generoasa.
Esti prea rapida.
Si sotia mea te iubeste si te admira, e fanul tau numarul 1.
Dragă Alice, e genială replica despre soţie. Cât de mult mi-aş fi dorit să fiu iubită de unele soţii! Dar n-a fost, n-a fost aşa…
În rest, constat că cine se aseamănă (noi!) – se adună!
Foarte dragut, esti poeta? 🙂
Dictatoare….pe langa multe care s-au spus deja
Şi tu, Ella?!
Ioana, asa pe repede, imi amintesc ca cineva m-a respins ca nu stiam lucruri…de exemplu, ca nu stiam cine a inventat tocul cu rezerva, ca nu cunosc prea bine functiile xls, ca nu stiu ultimii mari fizicieni, sau ca imi plac sporturile, ca merg pe stadion si ca o iubesc pe Nadia Comaneci! Poate ca nu iti vine sa crezi, dar toate astea au fost motive de respingere…
Altcineva m-a parasit pentru ca i se parea ca sunt prea complicata (a adaugat, prea complicata pentru el). Si desi nu stiu si nu imi place sa gatesc, inca nu m-a parasit nimeni din motivul asta!
Cârcotelile pe care le-ai auzit tu te fac câştigătoare detaşată la capitolul originalitate.
Totuşi, să nu ştii să găteşti?! E grav. Foarte, foarte grav.
Inafara de replica cu sotia, pe toate celelalte le-am trait.
Si inca cateva:
Esti absurda: de ce trebuie sa iti spun de fiecare data unde plec sau de ce plec???
Daca ma dezlegai din lant macar din cand in cand poate nu ajungeam aici…
S-a terminat femeie!!! Eu nu sunt la inchisoare: fac ce vreau! f… pe cine vreau! (si el era in curul gol in fata unui nenorocit de camera web. Indraznisem sa vin acasa neanuntata si sa-i stric conversatia cu vreuna cu care urma sa se intalneasca in tura lui de noapte…)
Dar am scapat. Sunt divortata de luna trecuta si mai presus de orice nu am nici un regret. Dimpotiva. Daca la celalat divort am suferit enorm vreo trei ani de data asta in 3 luni mi-am revenit complet!
Si vreau sa dau un sfat tuturor celor care ajung in pragul unei despartiri: faceti tot posibilul sa-l prindeti pe el/pe ea in fapt. Oricat ar fi de greu/oricat ar durea de tare. Imaginea aceea este antidotul cel mai grozav pentru a va vindeca, pentru a scapa de depresie.
Dragă IoanaO, în primul rând te felicit pentru că ai avut curajul să pui punct unei legături nepotrivite pentru tine. Îţi doresc să întâlneşti oameni cu care să te înţelegi aşa cum vrei tu.
Apoi, spun – totuşi – că soluţia pe care o propui tu nu cred că e în beneficiul orişicui. Ce rost mai are să aşezi bomboana pe colivă, când coliva e oricum numai bună de folosit la prohodirea unei relaţii defuncte?
In urma cu cinci ani eram iarasi in prag de divort. El plecase la Sibiu la un curs de limba germana si in week-end uita sa ma vina pe acasa. Am dorit sa-i fac o surpriza si m-am dus la el in vizita. Am ajuns seara. Nu era cazat la cazarma cu colegii lui ci la o „rudenie” in oras.
Colegii de la poarta l-au anuntat ca il cauta sotia. L-am sunat. Telefonul lui era inchis.
Atunci trebuia sa raman la Sibiu sa ma lamuresc cum stau lucrurile. Nu sa ma intorc acasa si sa astept sa-si revina. Motiva ca este in ceata, ca doreste o pauza, ca trebuie sa am rabdare.
Trei ani am plans si am asteptat ca o proasta. A fost cumplit. Si acum cand imi aduc aminte de aceea perioada ma ingrozesc.
Numai cine trece printr-o depresie intelege ce spun. Parca traiesti intr-o lume paralela, o lume in care nu vezi soarele, o lume in care nimic nu mai are gust si culoare. Si culmea nu vrei sa lasi pe nimeni sa te scoata din ea…
Mai ştiu eu pe cineva care socotea câţi metri despart fereastra de la etajul 2 de caldarâm. Şi dacă, arucându-te de la o aşa înălţime, rămâi schilod sau ai norocul să te duci naibii.
Nu dau lecţii, dar de-un lucru sunt absolut sigură: când nu răzbeşti, jur că trebuie să te-ncumeţi să ceri ajutorul! Pe cuvânt! Pentru unii e de folos un duhovnic. Pentru alţii – un psihoterapeut. Un nene care se pricepe la a repara minţile oamenilor a spus cândva că numai cei puternici, care şi-au asumat prea multe, cad la un moment dat în depresie.
Si eu sunt posesoarea unei depresii datorate unei …..alta.Si toti psihiatrii spun ca nu oricine face depresie.Fac cei carora le pasa.Dar vai noua.
Rodica.m, undeva cineva greşeşte când le bagă fetelor în cap că rostul lor este acela de a-şi construi viaţa în jurul altei persoane. Nimic nu-i mai fragil pe lume decât o legătură omenească.
Nu pricep întru totul relaţiile dintre semenii mei (nici pe cele din care am făcut eu parte nu le-am desluşit până la capăt). Dar că e o greşeală a miza totul pe celălalt am priceput în cele din urmă.
Buna ziua, eu sunt unul dintre aceia care isi doreste o prietena jucausa si sensibila, nu imi doresc o panarama ordinara care vrea baieti rai si golani si neica nimeni, daca este cineva care este asa si a fost respinsa, vreau sa fac cunostinta 🙂
Acest articol este un FALS, o minciuna, o manipulare, pentru ca, noi barbatii stim ca, in viata reala, nu barbatul este cel care alege femeia ci tocmai invers! Ele decid daca vor sa mai ramana cu barbatul respectiv sau nu, cine are putina experienta sociala adevarata si e iesit prin societate si a mai relationat cu sexul opus, stie ca asta cu barbatul dominant e o poveste, femeia il domina pe barbat defapt, cine are ochi de vazut sa vada si sa inteleaga!
Kassian Filipescu, acest articol ar putea să arate că, dintre toţi nătăfleţii de pe lume, nătăfleaţa supremă este aceea care repetă scenarii în care i se dă cu tifla.
Pe de altă parte, al doilea paragraf al mesajului tău mă enervează. Iată de ce: îmi aminteşte că în numele unui adevăr incontestabil :), dar foarte, foarte, foarte comod (femeia alege, domină etc. etc. etc., bărbatul, bietul de el, aşteaptă să fie ales etc. etc. etc.) mulţi inşi de genul masculin îşi justifică nevolnicia şi incapacitatea de a-şi asuma ceva. Prea mulţi!
Cine putea incheia plutonul de aici daca nu eu! Mi-ai luat cuvintele de pe buze.
~Pe de altă parte, al doilea paragraf al mesajului tău mă enervează. Iată de ce: îmi aminteşte că în numele unui adevăr incontestabil 🙂 , dar foarte, foarte, foarte comod (femeia alege, domină etc. etc. etc., bărbatul, bietul de el, aşteaptă să fie ales etc. etc. etc.) mulţi inşi de genul masculin îşi justifică nevolnicia şi incapacitatea de a-şi asuma ceva. Prea mulţi!~
Pentru ca sunt multe Lii…
Fete dragi, sunteți fermecătoare cu această parodiere simultană a nenumăratelor declarații de eschivare ale bărbaților. Vă fac două propuneri. 1. Compuneți o carte din asemenea parafrăzări. Veți avea un mare succes (voi contribui și eu la promovarea cărții). 2. Când vi se mai întâmplă să fiți tratate astfel de bărbați obtuzi, lăsați-vă iubite de mine, eu nu am absolut nicio obiecție., îmi place totul la voi, chiar și ceea ce nu-mi place.
Iau în considerare ambele propuneri (ideea de la punctul 1 a avut-o şi Mata Hari).
Pentru mine, prioritară rămâne însă propunerea de la punctul 2.
Ioana, dacă aș avea un peștișor fermecat te-aș transforma în bărbat și te-aș iubi, iar pe Alex l-aș transforma într-o clară oglindă.
Mi-a spus mie un bărbat că aş avea mari şanse să-mi găsesc perechea dacă aş fi…bărbat, nu doar bărbată!
Pe Alex. şi pe cei din familia lui i-aş clona şi aş suprapopula planeta cu oameni ca el, ca ei. În aceste condiţii demografice mie uneia mi-ar fi tare bine pe lume.