fbpx
„Nu-i așa că iubirea înfrânge răul? (Ana, 7 ani)“

Culori

de

Am descoperit alături de tine cele mai neașteptate nuanțe ale dragostei.

Până să te întâlnesc, spectrul culorilor amorului nu-mi era deloc străin; mă obișnuisem inclusiv cu non-culorile sau cu gândul că, în timp, culorile oricărei iubiri alunecă, inevitabil, spre un gri prăfuit ori spre negru.

În imaginația mea, dragostea e un mozaic însuflețit, compus din infinite nuanțe de verde și din toate culorile toamnei: mi-am dorit mereu o iubire coaptă,  calmă,  senină, mustind de tandrețe. O iubire imposibil de cuprins în plictisitoarea formulă a ,,curcubeului” (ROGVAIV), învățată de orice nătâng la școală…

Ai apărut tu, iar in desenul meu despre dragoste ai pus și irizări jucăușe, și tonuri de o copleșitoare melancolie. Uneori, din câteva tușe îl transformai într-o capodoperă, alteori mă făceai să cred că port în mine un kitsch. (Cel mai greu mi-a fost să îmi asortez verdele lăuntric cu roșul turbat al geloziei!)

Nicio clipă însă nu am regretat că m-am lasat cu totul în voia unei iubiri care își reinventa nuanțele; o iubire ale cărei culori aveau lungimi de undă inaccesibile privitorului mediocru. O dragoste vie, care ni se arăta mereu altfel, ca desenele din bucățele de sticlă colorată, învârtite într-un caleidoscop. Împreună am făcut ca depărtarea să nu mai aibă greutatea de albastru-cobalt. Peste stridențele renunțărilor am pus strălucirea de vâlvătaie a regăsirilor. Adăstărilor le-am dat  incandescențele blânde ale jarului. Și împlinirilor – vioiciunea din desenele cu cretă colorată, făcute de copii.

Alături de tine mi s-au dezvăluit cele mai neașteptate nuanțe ale dragostei.

Și doar alături de tine am uitat – o vreme – că, în timp, culorile oricărei iubiri se acoperă de un apăsător gri prăfuit ori de negru.

Sau că se sting…

 

 

Desen de Oana Pelea: http://www.facebook.com/oana.pelea.9/photos

Și o melodie înaripată: http://www.youtube.com/watch?v=qn0trfcImiw

Tag-uri:
·

Comentarii

  • „Și doar alături de tine am uitat – o vreme – că, în timp, culorile oricărei iubiri se acoperă de un apăsător gri prăfuit..” Iata cel mai valoros dar cu care ne surprinde iubirea, nu?

    Cezara 2 iunie 2012 11:24 Răspunde
    • Intr-adevar, Cezara. Si precis ca ar mai fi cateva despre care poate ca vei scrie tu, candva, cu vioiciunea-ti binecunoscuta.

      P.S. Cititorii randurilor de față sunt liberi să ne spună și ei care sunt darurile dragostei. Sau ce culoare are dragostea (lor).

      Ioana Revnic 2 iunie 2012 20:03 Răspunde
  • Draga Ioana, te felicit pentru felul in care reusesti sa surpinzi in cuvinte frumusetea culorilor iubirii.
    Din nefericire, asa cum ai punctat, in timp, aceste culori se estompeaza sau si mai dureros, se sting.
    Foarte sugestiv desenul!

    Stefana 3 iunie 2012 11:42 Răspunde
    • Multumesc, Stefana! Iti doresc ca iubirea/ iubirile din viata ta sa aiba culori de o stralucire care sa ramana vie, cat mai mult timp.

      Ioana Revnic 3 iunie 2012 17:57 Răspunde
  • Multumesc! E cam greu de pastrat culorile vii si stralucitoare ale iubirilor noastre… Nu depinde numai de noi.

    Stefana 4 iunie 2012 14:59 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title