Femeia-copil, care îmi este cea mai apropiată şi pe care ,,am crescut-o” în mine zeci de ani, te iubeşte pentru că numai în braţele tale se simte ocrotită, pentru că ştie că niciodată n-ai să îi calci sufletul în picioare, pentru că ai mângâiat-o când plângea.
Femeia pasională – pe care o ţii trează în mine – te adoră pentru că în braţele tale se simte femeie; pentru că, atunci cand o atingi, îi mângâi şi trupul, şi sufletul; pentru că i-ai dăruit un sărut numai al vostru şi pentru că i-ai îngăduit să ţi se dăruiască – de fiecare dată, ca pentru ultima dată.
Femeia nebună, fiara pe care – uneori – ai stârnit-o în mine îţi este recunoscătoare că nu ai alungat-o când s-ar fi repezit să te sfâşie, înciudată că nu rămâi doar al ei… N-am cum să scap de ea, dar am învăţat cum s-o îmblânzesc. Iar când acest lucru ajunge peste puterile mele, o trimit la tine, singurul ei stăpân! Tu ştii să o domesticeşti: cu o îmbrăţişare, una singură!
Adăpostesc înlăuntrul meu o femeie-mamă, pe care am ghicit-o după dragostea ei renăscândă; te iubesc cu o dragoste maternă ori de cate ori plâng de teamă că te pierd pentru totdeauna; ori de câte ori mă rog ca suferinţa ta să treacă asupra mea, iar viaţa mea să ţi se dea ţie. Te iubesc ca o mamă când te sărut pe tâmplă, când îţi sărut palmele şi ochii închişi.
Te iubesc ca pe bărbatul pe care mi l-am dorit pereche. Poate nu îmi vei sta alături nicicând, dar eu tot am să te iubesc ca şi cum aş fi fost, într-o viaţă neştiută de niciunul din noi, mireasa ta …
Si noi, cei care te citim, te iubim cu suflet de copil si de adult deopotriva, pentru ca ne obligi sa regasim in noi frumusetea tuturor varstelor. Multumesc, Ioana Revnic! E o onoare sa scrii alaturi de mine.
EU mulțumesc, sunt copleșită! E un noroc să mă aflu alături de oameni care știu să se bucure – și pentru sine, și pentru ceilalți! Cu mare dragoste, Ioana
In timp ce citeam, luam micul dejun. Dar nu l-am putut termina… Pentru ca am ramas cu gura cascata! Big like, Ioana! 🙂
Pofta buna, Anji! 🙂
Absolut minunat! Am ramas fara cuvinte! Sa-ti pastreze Dumnezeu dragostea pururi in suflet!
Sa fie asa cum spui tu, Carmen! Ma bucur ca ai trecut pe-aici! Bine ai venit.:)
Din nou, draga Ioana, ne provoci la visare; ne lasi, cum spunea Anji, cu gura cascata, incercand sa regasim in noi aceste ipostaze ale femeii si motivele pentru care iubim, uneori, barbatii.
Minunat!
Cred ca important (pentru ei) e ca-i iubim, Stefana. 🙂
Oare sufletul nostru cum isi distribuie spatiul pentru fiecare dintre ~femeile~ despre care se vorbea in epistola de mai sus? Cu siguranta, varsta furnizeaza principalul criteriu…
Poate ca ai dreptate, Stefania!
Cel mai mult imi place incheierea scrisorii tale…oare cate vieti „evitam” ca sa ne-o traim pe cea actuala?
Draga Alina, nu ma pot abtine si zic: incheierile/finalurile imi reusesc de multe ori – dar numai atunci cand scriu ceva. :))
Ioana, superbe definitii pentru una si aceiasi Femeie!
Multumesc, Moi!
Foarte frumos, scris si mai ales simtit! Prin ceea ce transmiti imi atingi coarda sensibila a sufletului! Place..place…place! Sa mai scrii, sa mai citim, sa ne mai bucuram, sa mai ne umplem zilele cu senitatea dragostei, cu optimism si zambet!
Mulțumesc, Criss!