Violonistă. 16 ani neîmpliniţi (e născută pe 5 octombrie, 1998, în Iaşi). Peste 100 de recitaluri şi concerte. Zeci de premii (într-un mai vechi CV al ei, am numărat vreo 40). Talent. Muncă. Seriozitate. Perseverenţă. Performanţă. O adolescentă care impune respect de cum începe să vorbească: îţi vine să zici despre ea că s-a născut înţeleaptă. O instrumentistă pe care o admiri când o asculţi cântând. O copilă pe care ai vrea să o fereşti de toate greutăţile lumii, ca să-şi vadă liniştită de rostul ei.
Un dialog care, pentru mine, e o nepreţuită sursă de inspiraţie.
Guest Star: Mălina CIOBANU, care ar trebui protejată, ca un bun de patrimoniu.
Într-o emisiune televizată ai povestit că, la început, vioara îţi părea o jucărie, iar cântatul – un joc. Te mai joci, Mălina?
Aveam șapte ani când am făcut cunoștință cu vioara, deci era normal s-o consider ca pe-o jucărie, o jucărie cu adevărat specială, pe care o puteam face să scoată sunete frumoase, iar cântatul era, pentru mine, cel mai frumos joc. La fel îl consider și acum. Cu toate că m-au maturizat foarte mult diversele încercări prin care am trecut, sufletul mi-a rămas tot de copil, mă bucur ca un copil de tot ce este frumos, de muzică, mai ales. Dacă vioara îmi ocupă aproape tot timpul, „jocul” meu de acum este legat tot de ea, în pauzele de studiu „mă joc” găsind noi sunete mereu, din infinitele posibilități ce le poate oferi acest instrument.
Lectura este unul cele mai importante hobby-uri ale mele, ea îmi dă mari satisfacții intelectuale, o consider ca pe o „muzică” creată din litere, ea mă face să înțeleg mai bine tipurile umane, să le știu dorințele și pasiunile, deoarece publicul este marea mea „familie”. Îmi mai place să fiu „la zi” cu tot ce ține de cultură, de muzică – mai ales; informarea o fac de pe net, cred că este și acesta un hobby.
Te rog să explici cum jocul de-a violonista s-a transformat într-o pasiune şi, apoi, într-o performanţă.
Un joc în care ai succes, eşti admirată şi apreciată, poate deveni o pasiune, iar dacă eşti şi ambiţioasă, se poate transforma şi în performanţă. Aşa s-a întamplat şi în cazul meu. Performanţa poate fi atinsă atunci când cineva urmăreşte cu obstinaţie un scop în care crede, fără să se lase descurajat de eşecuri, având mereu încredere că poate realiza ceea ce şi-a propus. Este adevarat că există o serie de persoane precum doamna profesoara Raluca Dobre, Bujor Prelipcean (Cvartetul Voces), Alexandru Tomescu, Pavel Ionescu, Marin Cazacu, care m-au îndrumat, mi-au dat informaţiile necesare, dar la urma urmei, responsabilitatea gestionării talentului îmi aparţine. Cu toate că sunt o mulţime de oameni care mă ajută, mă sfătuiesc şi se interesează de mine, totuşi eu a trebuit să descopăr oportunităţile şi să mă folosesc de ele pentru a înainta în carieră.
În final, doar eu sunt responsabilă atât pentru eşec, cât şi pentru succes, pe care îl împărtăşesc cu prietenii şi fanii mei. Am câştigat numeroase premii, participând la numeroase concursuri. Mă simt foarte mândră în special de Premiul I la Concursul Internaţional “Young Talents with Orchestra” (Italia), Premiul Special al Juriului EMCY Fa. H. Wanka la Concursul Internaţional Kloster Schonta, Grand Prix “Remember Enescu”, Grand Prix “Paul Constantinescu”, Trofeul “Lira de Aur”, Premiul 1 Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală (5 ani consecutiv), iar lista poate continua.
Am, totuşi, un mare regret: acela ca aş fi putut da mult mai mult dacă aş fi fost mai mult sprijinită, sa devin chiar copilul minune al scenei, cum prefigurau unii. Am pierdut foarte mult timp pentru a obţine burse de la diferite fundaţii, pentru a putea participa la masterclass-uri sau la diferite concursuri, în ţară şi străinătate. Uneori am succes, alteori nu, iar chiar dacă am succes, sprijinul material nu este, în majoritatea cazurilor, prea consistent, având în vedere costurile mari necesare pentru aceste participări. Pierd, astfel, multe ocazii de-a mă perfecţiona peste hotare şi de-a mă afirma la diferite concursuri internaţionale.
La acest nivel de performanţă, pregătirea Mălinei costă, într-adevăr, foarte mult. De aceea, cred că ORICE contribuţie financiară contează. ORICINE o poate sprijini pe Mălina cu donaţii în contul RO67BRDE240SV55396292400, deschis pe numele ei.
Singurul sprijin substanţial, timp de 3 ani, a venit din partea BCR, careia îi voi ramâne veşnic recunoscătoare. Fără sprijinul primit de la BCR n-aş fi putut ajunge la nivelul la care sunt acum. Trebuie să menţionez şi că în toată această perioadă am mai fost susţinută de Fundaţia Principesa Margareta a Romaniei, Mol Romania şi Fundaţia Pentru Comunitate, Rotary Bucharest şi Rotary Club Triumph.
Ai modele? Care sunt acestea?
Ca orice muzician care vrea să facă performanţă, am ca modele mari violonişti, deoarece vreau să ajung să cânt ca şi ei, poate chiar mai bine, să am succesul lor, asta îmi doresc cel mai mult. Printre modelele mele actuale figurează Janine Jansen, Joshua Bell, Itzhak Perlman, iar in viitor poate voi găsi un model şi în alţi violonişti.
Te invit să alcătuieşti decalogul unui performer.
Nu m-am gândit câte “porunci” sau “reguli” trebuie să respecte cineva care vrea să facă performanţa, dar în urma experienţei proprii, aş putea enumera chiar zece, să fie un decalog, cum mi-aţi cerut:
1. Principala regulă este de a-ţi evalua corect posibilităţile, harul, apelând la specialişti, nu la părinţi, rude sau prieteni de familie pentru că ei tind deseori să fie subiectivi. Fără har, talent, nu poţi face performanţă, oricât ai munci.
2. Să fii conştient de talentul tău, să ai încredere în posibilităţile tale, ceea ce te va face să munceşti cu spor, nu silit de alte circumstanţe.
3. Dacă munca, adică studiul, te oboseşte şi simţi nevoia unei pauze mai lungi, de câteva zile, un fel de vacanţă în care să nu mai pui mâna pe vioară, atunci este clar că nu vei face niciodată performanţă.
4. Să simţi nevoia de-a te perfecţiona continuu, chiar dacă la un moment dat ai succese. Succesele trebuie să te facă să munceşti şi mai mult, să te autodepăşeşti.
5. Să nu te descurajeze eşecurile sau nedreptăţile ce ţi se fac, mai ales la concursurile cu premii remunerate. Acestea trebuie să te facă şi mai puternic, cu şi mai multă ambiţie de-a dovedi tuturor ceea ce poti.
6. Criticilor sau chiar laudelor unor nespecialişti nu trebuie să le dai prea multă atenţie, să nu fie adevaratele criterii ale aprecierii tale, cu toate că publicul pentru care cânţi este format, în multe cazuri, din nespecialişti. Singurele observaţii care să conteze pentru tine să fie doar cele ale specialiştilor şi ale tale, pentru ca doar tu poţi să te autoevaluezi obiectiv.
7. Niciodată, orice ar fi, nu poţi să te prezinti în faţa publicului mai puţin pregătit, fiindcă acest lucru nu se va trece uşor cu vederea, se vor găsi destui cunoscători care să te „taxeze” pentru asta. Nu subaprecia publicul, mai ales că în multe ţări, dar şi în România, în publicul meloman sunt destui oameni cu pregătire muzicală.
8. Nu poţi face performanţă fără un studiu continuu, zi de zi, cu pauze care să te relaxeze, astfel încât să nu fii obosit. Trebuie să rezişti tentaţiilor care au scopul de a te abate de la studiul zilnic, chiar cu riscul de-a fi considerat ciudat.
9. Să-ţi planifici riguros timpul unei zile alternând studiul şi cu alte activităţi cum ar fi cititul unei cărţi, sport, conversaţii cu prietenii pe internet etc. Doar cazurile “fortuite” să te abată de la planificarea făcută.
10. Să ai încredere în steaua ta norocoasă, să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru harul pe care ţi l-a dat, nimic şi nimeni să nu te abată de la drumul tău, chiar dacă, la un moment dat, eşti copleşit de anumite lucruri.
Spune-mi câte ceva despre familia ta.
Familia este totul pentru mine, sunt foarte mândra de ea. Părinţii mei sunt oameni simpli, cu posibilităţi materiale reduse, dar chiar şi aşa m-au sprijinit foarte mult, făcând mari sacrificii pentru mine pentru a nu-mi lipsi cele necesare, uneori suportând şi cheltuieli legate de pregatirea mea sau de deplasări la concursuri. Fără sprijinul familiei, care a avut mereu mare încredere în talentul meu, nu aş fi putut face performanţă.
Care sunt cele mai importante lucruri pe care ai vrea să le ştie lumea despre tine?
Ar fi foarte bine dacă cei care mă cunosc sau cei cu care colaborez, ar ţine seama de o serie de lucruri la care ţin şi care mă definesc, de altfel:
- Nu-mi plac oamenii falşi, mai ales cei care fac promisiuni fără acoperire, doar de dragul de-a mă impresiona la un moment dat, uitand ce au promis. Evit, pe cât posibil, să am de-a face cu ei.
- Sunt foarte ambiţioasă, nu renunţ până nu realizez ceea ce mi-am propus, chiar dacă, la un moment dat, piedicile pe care le întâlnesc în cale ar părea insurmontabile.
- Sunt genul de persoana care spune mereu „never say never”, mai ales cand vine vorba de a aborda o piesă, oricât de grea, dacă mi se acordă încredere şi timpul necesar. Nu admit să cânt ceva fără o pregatire temeinică, fiind astfel o perfecţionistă.
- Nu sunt o fire răzbunătoare, dar cei care mi-au facut rău este bine să ştie că nu-i voi uita, că-i voi evita, pe cat posibil.
- Cei care citesc acest text vreau să ştie că îmi iubesc publicul, pentru mine el este marea mea familie, este cel care mă insufleţeşte şi-mi dă curaj să continui, să fiu mereu la inălţimea aşteptărilor lui. Aplauzele şi aprecierile lui sunt cea mai mare bucurie a mea, cea mai mare răsplată pentru munca depusă!
Închide ochii şi imaginează-ţi viaţa ta, peste zece ani. Apoi scrie ce „vezi”.
Nu este nevoie să închid ochii pentru a-mi imagina viaţa mea peste zece ani, deoarece „o am” mereu în faţa ochilor, este ca o stea la care vreau să ajung. Nu „mă văd” decât pe scene prestigioase, cântând ca solistă alături de mari orchestre, sub bagheta unor mari dirijori; este visul meu de când am început să studiez vioara.
Sunt foarte încrezătoare că acest vis poate deveni realitate, având în vedere atât realizările mele de până acum, cât şi aprecierile unor mari muzicieni care m-au cunoscut.
Mă mai văd scăpată de „teroarea” căutării de sponsori, sprijinind un tânăr talent, pentru a nu trece şi el prin ce am trecut eu.
Mă mai văd cu familia alături, bucurându-ne împreună de succesele mele.
Deocamdată, în visurile mele nu a apărut niciun Făt-Frumos…
Ascultaţi-o pe Mălina cântând!
P.s. La Mălina Ciobanu m-a dus ACEST INTERVIU. Apoi, ne-am împrietenit pe Facebook. Cei care vor să o cunoască pe Mălina o găsesc– aici sau scriindu-i la adresa malinacviolin@yahoo.com.
