Ce vers, ce versuri vă vin spontan în minte când vedeţi în preajmă şi, poate, în suflet (inimă?) că a venit, vorba poetului, ,,o nouă primăvară pe vechile dureri?”
Împărtăşiţi-le.
Deconspiraţi-l şi pe autor.
În urmă cu un an, primeam această inspirată provocare ludică de la poetul Ioan Moldovan, directorul revistei ,,Familia” din Oradea. Da, aceeaşi revistă înfiinţată de Iosif Vulcan în urmă cu aproape 150 de ani, publicaţie în care a debutat Mihai Eminescu şi care mi-a găzduit primele încercări literare. Invitaţia era adresată colaboratorilor, iar versurile urmau să alcătuiască o Pseudo-anchetă a Familiei.
Am răspuns pe loc. Iacătă opţiunile mele lirice:
,,Pomii simt dureri de muguri” (din Focuri de primăvară, de Lucian Blaga)
De Nichita Stănescu: ,,O să te plouă pe aripi, spuneai,/ plouă cu globuri pe glob şi prin vreme./ Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,/ mie-mi plouă zborul, cu pene.// Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi/ lăsasem în lume odaia./ Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,/ cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia? (din Ploaie în luna lui marte) şi ,,În cearcăne verzui te ocolesc departe/ vibraţiile ierbii, arcuite tandru,/ şi le iveşti, şi le azvârli în jururi, sparte/ cu râsul tău de băieţandru.// S-ar fi întins sub tine inelată/ bolta de ierbi sunându-şi glasurile-n prund/ dar tu nu ştii de ea – şi treci întâiaşi dată/ prin stelele ciudate, căscăund.” (Câmpie, primăvara)
În sfârşit, ultima strofă din Note de primăvară: ,,Verde crud, verde crud/ Mugur alb şi roz şi pur/ Te mai văd, te mai aud/ Vis de-albastru şi azur” (George Bacovia).
Mi-a plăcut foarte mult ideea jucăuşă a lui Ioan Moldovan, aşa că azi o dau mai departe.
Vă îndemn, vă rog să împărtăşiţi cu mine nu doar versuri inspirate de-acest proaspăt început de anotimp, ci şi muzici, sau amintiri, sau frici, sau dorinţe pe care le iscă în voi primăvara.
Felicitări primăvăratice de FestART. Le găsiţi aici şi aici
Frumoasa provocarea ta, Ioana draga. Recunosc ca dupa o iarna nespus de blanda la noi tot ma bucura aceasta data din calendar si ma face sa sper ca va fi frumos totul, adica cu soare bun si ploi blande, dar si cu dorinte care, sper nespus, se vor implini, dupa lungi asteptari, chiar si din trecute primaveri.
Pana una alta, insa, am deschis ferestrele casei si ale sufletului si am lasart cantecul sa spuna tot ce eu simt in aceasta zi de 1 martie.
O primavara minunata, Ioana, incununata de multe bucurii!
http://www.youtube.com/watch?v=8sYQxgQ7BCQ
Mulţumesc pentru că ai intrat în joc, mulţumesc pentru melodia plină de candoare, mulţumesc pentru urare, Luminiţa!
Îmi place foarte mult primăvara, dar de această dată nu ştiu de ce o întâmpin cu un fel de nelinişte.
Si eu la fel, Ioana, incerc insa sa-mi infrang sentimentul…
Topîrceanu intotdeauna! :)Il ador! Primavara frumoasa!
http://www.youtube.com/watch?v=FmJPb2I1T1M
„Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici.”
Păi da, că e ghiduş – ca tine.
Iar interpetate de Tudor Gheorghe, Rapsodiile te înveselesc instantaneu.
Pe sub castanii infloriti
Pasii tineri au trecut
Cu sfiala si smeriti
Visuri multe au risipit ….
Primavara ma trezeste din amorteala ,ma zapaceste(doar o zi),ma ridica ….Sa ai o primavara vesela si linistita!
Mulţumesc la fel, dragă Muză!
Un mărţişor delicat: http://www.youtube.com/watch?v=qvBOaaFGtwU
Un martisor pe masura sensibilitatii tale.Divin….multumesc!
http://www.youtube.com/watch?v=V4Tb1AhC1Mk
Mie asta imi inspira…
O melodie delicată, am ascultat-o de mai multe ori. Mulţam fain!
Am voie sa intru in joc daca spontan, fix acum, nu-mi trece prin minte vreun vers/ vreo minune anume ? Daca nu, nu-i bai, ma joc cu voi, pe margine asa 🙂
Iar simt cum troznesc mugurii in mine, iar renasc, iar imi vine sa topai, iar sunt mai aeriana cum nu sunt in vreun alt anotimp, iar zambesc sagalnic cumva, iar sunt pusa pe sotii, iar e primvara, iar o sa… 🙂
Aici, joaca e binevenită! Îţi doresc SĂ!
Şi eu aş vrea acelaşi lucru. Să. Dar nu-mi prea vine să.
La multi ani draga Ioana, sa ai o primavara splendida!
Şi tu, Victoria!
Mărţişorul pentru tine îl pun pe blogul tău.
„Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească…”
🙂
Tu – Marin Sorescu. Eu – cel mai mult şi mai mult, Lucian Blaga.
Explicabil, având în vedere originile noastre. Aşa ni-e şi firea.
Si o melodie: http://www.youtube.com/watch?v=xtvZnteTTFM
Da, da, da!
Pe-aici o zana mica
Coboara dintre stele
Si-n fiecare noapte culege viorele….
Dar nimanui pe lume nu-i e dat s-o vada
Cum vine pe cararile din mlada,
Facand in taina indelung popas
Din loc in loc,
Pe unde-a mai ramas zapada…
G. Toparceanu-dragul de el….si de tine Ioana, cu asemenea gand frumos de a ne provoca la re-amintiri! Fara nor sa-ti fie primavara si tie si cititoarelor.
Şi ţie, Anca!
Dacă tot e să ne păstrăm cheful de joacă, adaug un cântec care mi-a bântuit copilăria. Să cântăm: Înfloresc grădinile…
http://www.youtube.com/watch?v=45WLFRzl12w
🙂