Aș putea să construiesc oricând – cu ochii închiși – un caleidoscop.
Nu am avut în copilărie o asemenea jucărie, dar jinduiam după ea – încă de pe atunci.
Cu vreo zece ani în urmă, am încercat să-mi fac unul. Am adunat toate lucrurile de care aveam nevoie: un tub de carton; trei fâșii de oglinzi pe care le-am cumpărat dintr-un atelier de înrămat tablouri, oglinzi în care m-am tăiat căznindu-mă să le fixez în interiorul tubului; un carton negru din care trebuia să fac un ocluzor găurit; o folie de plastic transparent din care am decupat două lentile strâmbe; boabe de fasole, mărgele, cioburi, ațe…
E fascinant cum, într-un caleidoscop, orice lucru meschin capătă o frumusețe provocatoare de reverii. Oglindirile repetate ale unor mărunțișuri puse laolaltă îți dau iluzia că sub ochii tăi se petrece o vrajă. Una irepetabilă – dacă ții cont de combinațiile infinite – mereu altele, și altele, și altele – în care intră mizilicurile multiplicate într-un caleidoscop.
Nu am reușit acum un deceniu să meșteresc caleidoscopul pe care îl visam. Totuși, l-am păstrat – ca să nu uit de lucrurile pe care mi le-am dorit enorm, pe care nu le-am avut la timpul lor și pe care am încercat să le descopăr (ori să le re-inventez) – de una singură.
Am continuat să caut acest ochean cu minuni, știind EXACT ce jocuri de culori vreau să îmi arate când privesc prin el, în sus, spre lumină.
L-am găsit de curând. L-am muncit la Atelierul de caleidoscoape al Veronicăi Soare.
Veronica Soare face caleidoscoape și minuni – pentru ceilalți. Nu degeaba a inventat un site care se numește chiar așa: minuni.ro – caleidoscop de fapte bune.
Veronica a participat la șapte campanii de fundraising (unele inventate de ea însăși), în urma cărora a adunat cam 50.000 de lei, pentru copii din centre de plasament, copii cu afecțiuni oncologice, copii din categorii defavorizate și pentru alte persoane cu povești de viață emoționante.
La începutul lui iunie, Veronica pleacă într-o călătorie pe Camino. Străbate 880 de kilometri, pentru a strânge fonduri pentru Inima Copiilor.
Însoțiți-o, urmărindu-i povestea pe minuni.ro și pe pagina de Facebook minuni.ro!
La minuni înainte, Veronica!
Mulțumesc pentru doza consistentă de încredere – în oameni – pe care o prizez ori de câte ori mă aflu în preajma ta! (Pentru un efect de durată, ar trebui să ne întâlnim mai des.)
Mulțumesc pentru caleidoscopul meu, după care jinduiam de când mă știu!
În plus…. – citiți mai multe pe Bunatate.ro
Fotografii de Eveline Păuna
