Deunăzi, am avut cel mai incitant, cel mai reuşit, cel mai surprinzător Blind Date din viaţa mea.
Al doilea!
Primul s-a petrecut în urmă cu nişte ani. Fusese plănuit de două prietene, ca şi cum …n-ar fi fost un Blind Date: o invitaţie la o întrunire literară cu ştaif; un loc binecuvântat (din Bucovina) ce între timp a devenit centrul geografiei mele sufleteşti, refugiul meu; lume, aleasă pe sprânceană: un academician, un ministru, universitari, cercetători, scriitori, artişti, mulţi oameni – tot unul şi unul.
Şi, nitam-nisam: eu! Plus un nepot de familie bună al cuiva dintre cei prezenţi. Proaspăt divorţat, acest Adam nefericit trebuia – nu-i aşa?! – întâlnit cu o femeie de treabă, ca nu cumva să creadă pe veci că toate Evele lumii ar fi nişte profitoare, nişte nesuferite, nişte iresponsabile, nişte frivole, nişte superficiale, nişte aiurite, nişte materialiste etc. etc. etc. – ca fosta.
Mi-am dat seama abia la faţa locului că nu mă aflam acolo doar pentru înzestrarea mea intelectuală, ci şi datorită acelor calităţi de gospodină devenite de notorietate (cele mai multe rămân, deocamdată, strict secrete): 1. gătesc (bine!); 2. calc (de musai, ca de voie bună!) 3. îmi plac copiii (dacă sunt ai altora!).
Când am avut revelaţia că particip fără voie la o întâlnire aranjată, m-am înfuriat: m-am certat la cuţite cu cele două prietene care premeditaseră totul. Cu victima primului Blind Date din viaţa mea m-am descurcat uşor. La puţin timp după ce am făcut cunoştinţă, l-am întrebat pe tânărul respectiv cât câştigă. Câteva clipe, a rămas mut. Apoi, ca să destind atmosfera, i-am cerut să îmi spună ce îşi doreşte cel mai mult şi mai mult pe lume. Mi-a răspuns, fără să stea pe gânduri: o nevastă şi un puhoi de copii. I-am explicat că eu am alte priorităţi. Am cărţi de scris, cărţi de citit, vreau cărţi, cărţi şi iar cărţi!
Pentru că iubesc cărţile mai mult decât îi iubesc pe unii oameni.
Au trecut trei ani până să experimentez un alt Blind Date.
Dar, până la urmă, m-am încumetat şi am făcut-o!
De data aceasta, m-am lăsat pe mâna unor necunoscuţi care promiteau solemn că au să-mi găsească perechea potrivită, iar aceasta „are să mă aştepte cu nerăbdare, ba chiar cu fluturi în stomac – şi aşa mai departe”, într-un loc pe placul meu.
A venit Ziua! 14 februarie!
De dimineaţă, m-am spălat, m-am pieptănat, fundă roşie mi-am pus, m-am parfumat, m-am machiat (cum fac, de altfel, în fiecare zi), mi-am netezit părul cu placa, m-am îmbrăcat frumos, m-am rujat şi, la ora H, m-am dus la întâlnirea de la Librăria din centrul oraşului meu. Acolo, printre cărţi citite sau dorite, mă aştepta perechea mea – aleasă special pentru mine.
Era …O CARTE.
Mai exact, un audiobook.
Cel mai incitant, cel mai reuşit, cel mai surprinzător Blind Date din viaţa mea a fost un Blind Date cu … o carte, taman de Valentine`s Day.
Pentru că Sfântul Valentin a nimerit, în acest an, de Ziua Internaţională a Cărţilor Dăruite.
Pentru că – încă – iubesc cărţile mai mult decât îi iubesc pe unii oameni.
Şi pentru că, până la urmă, fiecare se alege cu ceea ce îşi doreşte cel mai mult şi mai mult pe lume.
Vouă cu ce carte, cu ce personaj, cu ce scriitor v-ar plăcea să vă întâlniţi? De ce?
Bind Date cu o carte a fost o iniţiativă a Booktopia (o reţea socială prietenă cu cititul), în parteneriat cu Librăriile Humanitas.
Cu Ravic din Arcul de Triumf – Erich Maria Remarque; pentru ca e un alter ego, o reflectie a animusului meu.
Daca timpul n-ar exista si as putea face un arc peste ani, cu Eliade. Pentru ca nu inceteaza inca sa ma surprinda cu fiece carte ce i-o descopar, (re)citesc.
Cu Shrek. Pentru ca nimeni n-a reusit (inca) sa-l detroneze din postura de ideal masculin 🙂
Blind Date? As! In general, la primele intalniri, reusesc sa ma dau in stamba si s-o fac lata. Presupun ca din cauza faptului ca-s sfioasa 🙂 Chiar stau acum si ma mir de oamenii ce au ajuns totusi la mine si, bonus, m-au si iubit 🙂
Avem unele gusturi comune: ştii bine că îl ador pe Shrek, chiar dacă în mintea mea nu am / nu am avut niciodată imaginea unui ideal masculin.
Iar dacă l-aş întâlni pe Eliade, l-aş ruga să îmi aranjeze un Blind Date cu Ştefan din ,,Noaptea de Sânziene”.
Ioana, crezi ca ar mai fi „blind” intalnirea cu acel Stefan? 🙂
Pentru el – DA!
Pana sa vad Shrek nici eu nu-mi formulasem in mod constient trasaturile idealului masculin. Dupa prima vizionare, mi-am zis: wow, ce barbat 🙂
Stefan nu mi-a lasat o impresie prea buna. Cumva diluat, indecis, lipsit de o anume fermitate si capacitate de asumare – sau cel putin asa l-am perceput eu. Stiu ca unui om iubit ii accepti vulnerabilitatile, dar prefer ca acestea sa fie de alta factura.
M-am mai gandit. Cu Ravic, doctorul aparent cinic, aparent dur, aparent de piatra as accepta un blind date. La risc 🙂
Am experinţă/- e cu asemenea „personaje” – ca Ştefan. Aş şti cum să mă port cu el. Cred că sunt niţel masochistă.
Păi de ce tocmai Ştefan, Ioana? Poate-s ciudată, ameţită, neştiutoare sau poate n-am digerat eu cartea cum trebuie, dar pe stimabilul domn Ştefan, l-aş pălmui niţel dac-ar apărea prin preajma mea 🙂
Eh, dragoste veche… Nu mă pot lepăda de el, taman acum. Dar tu dă-i vreo două şi din partea mea, dacă-l vezi.
Am sa incep de la sfarsit: Henriette Yvone Stahl, pentru tot ce a scris. Cu Ana Stavri din „Intre noapte si zi”, un personaj cu care m-am identificat. Despre carte pot spune ca imi place sa ma intalnesc cu „Ratacirile fetei nesabuite”, a lui Mario Vargas Llosa, unde am aflat cat de mult poate iubi un barbat, uneori.
Pe Ana Stavri eu o ştiu doar din „Drum de foc”; iar dacă tot vine vorba de personaje feminine, dintre cele ale lui Llosa cred că aş ieşi la o cafea cu mătuşa Julia.
Biblia… Eva… sa-i pot reprosa prima forma de cenzura.
Of, fiinţă cârcotitoare ce eşti!
”-Cârcotaş ai fost şi sub legea gravitaţiei
Cârcotaş eşti şi-n vid, nătărăule!
Să vezi ce greutate o să mai capeţi
Când o să-ajungi în cazanul cu smoală-
Asta e doar aşa, o tranziţie.”
M.S.
Cu foarte multi m-as intalni (blind): Gabriel Garcia Marquez, Julian Barnes, Anna Gavalda, etc (aici intra multi, multi „iubiti”)
Bine ai venit, Milena! Ţi-ai cam face de cap – văd. Foarte bine! Dintre ai noştri cu cine te-ai întâlni?
Interesant. Pai daca iti plac atat de mult aceste blind date cu… o carte, de ce nu te intalnesti cu toata biblioteca, cu siguranta veti avea ce sa vorbiti.
Dragă Valentin, cu biblioteca am întâlniri frecvente. Iar discuţiile cu ,,partenerii” (livreşti) de întâlnire sunt savuroase, reconfortante, pasionante, pline de umor. Am scris, o repet: îmi plac cărţile bune mai mult decât îmi plac unii oameni.
Pingback: O emoţie contagioasă | Ioana Revnic
Mi-aş dori o întâlnire cu Diana Slavu, să-i spun c-o invidiez pentru gingăşia şi feminitatea ei pe care eu nu le-am avut în asemenea cantităţi niciodată. Pe Nastasia Filippovna, poate da Domnu’ şi mă molipsesc de niţel şarm 🙂 Pe măcar unul din cuplurile din Adam si Eva, să le văd sclipirea din ochi când se întâlnesc şi se îmbolnăvesc iremediabil de dragoste. Pe Stefan Gheorghidiu ca să-i spun verde-n faţă că-i cam misogin şi cam înfumurat. Pe Scarlett O’Hara să-i mulţumesc pentru replica „E şi mâine o zi!” care-mi ţine de cald şi de rece câteodată. Pe Ioana Revnic, să-i spun că o admir sincer! 🙂
Să ne dăm întâlnire…
Bună idee! 🙂