Locuiesc (pentru un timp!) la București.
Prima revelație pe care am trăit-o la foarte scurtă vreme după ce m-am mutat aici a fost că sunt o persoană demnă de interes – de interesul doamnelor pe care le-am lăsat la Oradea, unde am trăit 18 ani. Și unde am fost profesoară la o școală foarte bună, din buricul târgului.
Majoritatea celor interesate își fac apariția – telefonică – la aniversări: de ziua femeii, la onomastici, de ziua mea.
Conversațiile se petrec după un scenariu identic.
Sună mobilul. Pe ecran văd numele lui X, sau Y, sau Z, profesoară pe plaiuri bihorene. Nu am vorbit la telefon sau față în față decât atunci când întâmplarea și dispozițiile mai marilor noștri ne-au adus împreună.
Răspund.
Ne salutăm.
Apelanta îmi urează Lamulțianicusănătateșinumaibucurii!
Vin apoi întrebările de circumstanță: CemaifacicumomaiduciîțiplacelaBucurești?Te-aiacomodat?
Și – vajnica interogație binevoitoare: Cândtemăriți?
După fix 1 minut și 15 secunde de dialog, convorbitoarele mele îmi picură în auz o replică duioasă. Aceeași replică duioasă.
– Știi, cred că numai TU mă poți ajuta…
– ?
– Am auzit că te muți – cu totul – la București… Când te transferi acolo, ai vrea să facem înainte schimb de posturi? Tu îmi cedezi postul tău, îl iei pe al meu și te transferi de pe postul cel nou… Așa, m-ai ajuta pe mine… Numai TU mă poți ajuta…
În primul moment, mă enervez la culme.
Nu e deloc comod pentru ego-ul meu să conștientizez – la onomastici; sau de ziua mea – că sunt demnă de interesul doamnelor din Oradea doar când devin actant al concretizării nevoilor dumnealor.
În al doilea moment, mă calmez. Și îmi spun că am de-a face cu una din lecțiile de domesticire a vanității mele.
*
Când nu sunt legate de îndeletniciri profesionale, alte lecții de ciuntire a orgoliului vin la pachet cu tribulațiile amoroase.
În copilărie, când tu, fata dintr-a IV-a B te îndrăgostești de Neluțu dintr-a VIII-a A, iar el îți mărturisește că e mort după Violeta dintr-a VI-a C. Sau după Petronela dintr-a VII-a. Nici el nu știe sigur! Ești confesoarea lui, iar Neluțu are grijă să te țină la curent cu toate zbaterile sale pubere.
În adolescență, când nici măcar UN Neluțu pe care ți se năzare că-l iubești nu catadicsește să se uite la tine.
Peste ani, când unui alt Neluțu după care ți-ai pierdut capul îi cade cu tronc o prietenă de-a ta. Sau unul dintre amicii tăi!
*
Dezumflarea ego-ului se mai petrece:
Când realizezi că în tine sălășluiesc lașități pe care le disprețuiești, descoperindu-le la alții. Când știi că – până și tu – disprețuiești, minți, înșeli, te prefaci.
Când îți dai seama că ești în stare să iubești – curat, fără rest.
Când iubești un copil.
Când cineva te iubește cu o dragoste îngerească.
Când micimea ta lăuntrică nu te lasă să te ridici la înălțimea unei iubiri îngerești.
Când descoperi, zi de zi, câtă nimicnicie porți în tine.
