Prenumele: Ioana
Numele: Revnic
Ani împliniți: nu destui
Îmi plac: cărțile, cărțile și iar cărțile; literatura, cititul și scrisul, poveștile, cafeaua, ciocolata amară, clătitele, prăjitura cu miere de albine, floarea-soarelui, fluturii, aurorele boreale, cochiliile, focul, luna, culorile toamnei, plimbările, proiectele de anvergură, prieteniile lungi.
Știu: să țin oamenii laolaltă, să fac daruri și să organizez momente sărbătorești.
Detest: spiritul de turmă și nevolnicia. Fug de oamenii sterpi sufletește.
Îmi reproșez: scepticismul (pe care încerc, deocamdată fără succes, să îl aduc de la excesiv spre moderat), luciditatea autodistructivă și alte frici curat femeiești.
Scriu despre cărțile altora. Sau despre alții.
Vorbesc cu zgârcenie despre mine – atunci, de ce am ținut morțiș să mă alătur echipei Tango și să scriu pe un blog?!
*
Mă leagă de Tango o poveste frumoasă.
Sunt o cititoare învederată a revistei încă de pe vremea când purta un alt nume. O cumpăram cu bani din bursa studențească și o deschideam – invariabil – la articolul doamnei Aurora Liiceanu, pe care îl citeam primul. Până azi mi-am păstrat această logică subiectivă de lectură. Și bunul obicei de a citi revista care, iată!, găzduiește primul (și singurul!) meu blog.
În urmă cu trei ani, Tango anunța un concurs de… scrisori de dragoste. Nu mai participasem – din copilărie – la concursuri în urma cărora puteai câștiga ceva din scris. Și niciodată! – la vreun concurs inițiat de vreo revistă. Însă de această dată, sedusă de „temă” și (recunosc!) atrasă de… premiu, m-am hotărât să intru în joc. Drept urmare, am expediat pe adresa electronică a Redacției răvașul de-amor.
Era prima oară când aveam curajul să scriu ceva (ce părea) despre mine. Prima oară când renunțam la a scrie doar despre alții. Prima oară când am aflat ce înseamnă să emoționezi scriind – căci am ieșit învingătoare.
Am retrăit aceste emoții de curând, când mi-am descoperit numele printre cele ale câștigătoarelor la concursul de bloguri.
*
Am ținut morțiș să scriu pe un blog găzduit de revista Tango, pentru că eu și Tango avem în comun: emoții; o scrisoare de dragoste; îndrăzneli.
Și farmecul a ceea ce înseamnă prima oară.
P.S. Scrisoarea de dragoste a apărut, bineînțeles, în Tango: comentarii din partea cunoscuților; zadarnice anchete; nedumeriri – îndeosebi, ale mamei mele. Mister încă neelucidat: Cine-o fi destinatarul epistolei? Cine-o fi?!
Ca premiu, am primit un telefon mobil ultra-ultra performant. Din superstiție (Deh, mi-am spus atunci, ori câștigi – concursuri –, ori ai noroc în dragoste…), l-am dăruit cuiva. (Acum, regret amarnic că am făcut asta. Până la urmă, superstiția s-a dovedit a fi doar o vorbă goală!) DAR am păstrat scrisoarea. O voi publica în curând pe blog, la o rubrică specială numită chiar așa: Scrisori de dragoste.
Bine ai venit in lumea tango-ului!
Bine v-am gasit! 🙂
Mai citesc bloguri Tango, dar nu am citit unul inca de la inceput… pana acum! Si nici nu prea am curaj sa comentez :).Bine ai venit!
Eh, au si incepatorii un avantaj! Multumesc pentru urarea de bun venit.
Bine ai venit, Ioana Revnic! Promit sa nu ratez niciun rand din cele pe care le vei scrie! Bafta maxima si inspiratie!:)
Ce primire frumoasă! Mulțumesc!
Bine ai venit Ioana si felicitari! De-abia am asteptat noile bloguri. 🙂
Dragă Victoria West, mă bucur că fac parte din această comunitate!
pe vremuri eram indragostit de Ioana Revnic, si asta venind de la un misogin e mare lucru. Azi am gasit acest link pe facebook si ma bucur ca am intrat sa citesc. Ma bucur ca Ioana a ramas asa cum o cunosteam si ma bucur ca mai exista in lume femei care ma fac sa imi regandesc conditia de misogin convins. Tine-o tot asa Ioana, scrie, gandeste si imparte cu altii cate putin din frumusetea ta.
Literaturizați (și exagerați), Arthur! 🙂
Arthur, regret că reacția mea a părut arogantă. Vă sunt recunoscătoare pentru aprecieri. Îmi voi lua însă libertatea să vă moderez comentariile, atâta timp cât ele vor fi jignitoare.
Bine ai venit :)!
Emily, mulțumesc, mă bucur că ai trecut pe aici!
Ioana, ai un chip asa de luminos si de bland!
Si mie imi plac prieteniile lungi si aproape toate lucrurile pe care le-ai insirat tu acolo; recunosc, nu m-am gandit la aurorele boreale 🙂 .
Dar ciocolata amaruie este preferata mea!
Bine ai venit!
Astept cu nerabdare scrisoarea de dragoste…
Mă bucur că avem atâtea în comun, Camellia. Bine te-am găsit!
Draga Ioana,
Si eu citeam articolele zeitelor noastre de pe vremea cand le scriau in revista cu nume indraznet. Ador ciocolata neagra, cafeaua si ma dau in vant dupa povesti 🙂
Ma bucur sa te „cunosc”, bafta buna si spor mult!
Încântată de cunoștință, Cătălina!
Salut Ioana! Mi-a placut ideea cu concursul, telefonul si superstitia 😀
N-as vrea sa vorbesc in numele altora, dar la mine asa s-a intamplat: am inceput sa scriu dintr-o.. „ofticare” amoroasa. Si am ajuns aici. La fel imi ziceam si eu: cine are noroc in dragoste nu sta prea mult in fata calculatorului incercand sa compuna ceva, ci mai degraba in vacante, plimbari, oriunde altundeva cu cel/cea iubit/a.
Eh, intre timp lucrurile s-au schimbat si am gasit si alte subiecte despre care sa scriu. Nu vreau sa ma intind prea mult, deci iti urez:
Bun venit!
🙂
Dragă Flavia,
Este timpul să spun că despre concursul de bloguri am aflat citind o postare a ta. Ești, așadar, (cea dintâi) răspunzătoare, pentru că mă aflu aici ;). Mulțumiri!
Draga Ioana, ma bucur nespus ca pot sa-ti transmit pe aceasta cale bucuria pe care o simt pentru ca ti s-a indeplinit un vis in care am crezut mereu! Traiasca prajitura cu miere!!! 🙂
Da, trăiască prăjitura! Și cele care fac cea mai bună prăjitură cu miere de albine de pe pamant: Mama mea și tu, Angi!
Mă bucur să ne cunoaştem şi să fim colege în superba lume Tango! Cred că postarea ta ar trebui să devină „leapşa” pentru noi toate. Ar fi foarte interesant.
Încântată de cunoștință, Liliana! Ideea ta e foarte, foarte, foarte ingenioasă!
Abia acum cateva minute am citit ultima ta postare. Imi fac mea culpa, timpul sau poate alte preocupari m-au facut sa neglijez lecturile de pe blogurile revistei Tango. Lectura de azi ma inscrie in randul cititoarelor consecvente de acum inainte. Scrii superb! Felicitati si mult succes in continuare!
P.S. Mottoul ales, imi place foarte mult,este atata adevar in el. 🙂
Multumesc pentru vizita si pentru cuvintele frumoase, draga Moi! 🙂
Draga doamna profesoara,
Felicitari pentru toate realizarile dumneavoastra!!! Cu acest prilej, dorim sa stiti ca suntem foarte mandre ca o persoana atat de speciala a fost si este alaturi de noi in cele mai importante momente ale vietii. Ne-ati deschis portile imaginatiei. Ne-ati calauzit pasii spre cararea cea dreapta in viata. Ne-ati facut loc in inima dumneavoastra si la randul nostru, pastram cele mai profunde sentimente:dragoste, stima si apreciere. Va multumim pentru tot ceea ce faceti pentru noi si va dorim mult succes in indeplinirea tuturor visurilor dumneavoastra!Suntem sigure ca veti reusi!
P.S. Atat noua, cat si intregii scoli, ne e foarte dor de dumneavoastra! Speram ca ne vom intalni curand! Mai tineti minte poezia?
Cu mult drag si dor,
Rebe si Patri
Draga Rebe si Patri, va multumesc pentru mesaj; ma coplesiti! Si mie mi-e cam dor de voi. Succes la teze si sa fiti cuminti 😉 – cateodata!
Pingback: Un an de Marea Dragoste. Un dar: o nouă carte | Ioana Revnic
Baftă multă în tot ceea ce ti-ai propus ;mă bucur foarte mult că am avut avut onoarea să întâlnesc un om așa de special cum estitu!! !
Mulțumesc frumos! Să fie!
Pingback: Înțeleasă de cineva de departe – Ioana Revnic