Viaţa ei s-a schimbat definitiv în mai puţin de o lună. O lăsasem liberă, independentă, răzvrătită – aşa cum o ştiam din textele pe care le scria pentru blogul de aici. Aşa cum o cunoscusem. Aşa cum îşi rânduise viaţa. Fusese căsătorită cu iubitul ei din adolescenţă (de care, între timp, se despărţise). De ani buni trăia singură şi creştea o fată adorată şi adorabilă: Ania. Iubea – cam rar. Preda – era profesoară de liceu. Scria. Scrisul i-a adus blogul de pe Marea Dragoste.
Ne-am împrietenit pe neaşteptate.
Mă aflam în oraşul ei. La cel mai select liceu din urbe. Mă aduseseră aici obligaţiile de profesoară. Într-o pauză de lucru, plimbându-mă pe coridoare, i-am văzut numele pe nişte cărţi aşezate-ntr-o vitrină. Mi-am dat seama că e chiar ea (Georgeta Măluţan), cea care începuse să scrie odată cu mine pe blogul găzduit de Marea Dragoste. I-am alertat colegele, spunându-le că vreau să o văd. Au chemat-o. A apărut într-o clipită. Dar a plecat la fel de repede precum venise. Din prima noastră întâlnire mi-a rămas doar promisiunea că vom ţine legătura.
După un an, în primăvara trecută, ne-am revăzut şi am stat mai mult timp una cu alta. Când ne-am despărţit, ne-am promis că vom merge împreună haihui prin ţară.
Şi iată că în mai puţin de-o lună mi-a dat de veste că în viaţa ei a apărut cineva. Un domn grijuliu şi hotărât. Din povestea pe care mi-a spus-o într-o cafenea (unde urma să îl văd şi pe cel care îi dăduse viaţa peste cap), am aflat că s-au cunoscut datorită unor prieteni comuni. Că Ania, fiica ei, l-a îndrăgit instantaneu. Că bărbatul cu pricina avea şi el o fată, dintr-o căsătorie eşuată. Că se mutaseră împreună. Că respectivul îi făcea sandviciuri în fiecare dimineaţă şi i le punea cu ea la şcoală. (Chestia asta m-a cam dat gata!) Că o răsfaţă. Că mută munţii. Că a lăcrimat într-o zi când i-a citit o poezie făcută de ea. Că o roagă să nu mai scrie pe blog lucruri triste.
Apoi ni s-a alăturat el…
*
El tocmai şi-a încheiat jurământul.
Attila, Georgeta şi Ania
Acum, preotul se întoarce spre ea şi o îndeamnă: Spune şi tu, femeie creştină…
Ea e frumoasă.
Şi însărcinată cu un fiu.
Repetă după preot, stăpânindu-se să nu plângă:
…Jur pe Dumnezeul cel viu care este Tatăl, Fiul, Sfântul Duh, întreagă Sfântă Treime, Dumnezeu unic şi adevărat, că pe acest bărbat care mă ţine de mână în faţa lui Dumnezeu, îl iubesc; mă căsătoresc cu el după legea lui Dumnezeu din dragoste, îi voi fi credincioasă, cu el mă voi mulţumi, cu el voi răbda, cu el voi suferi, voi trăi cu el în sfinţenie, şi pe el nici în sănătate, nici în boală, nici în fericire, nici în necaz, până la moartea mea sau la moartea lui în mod necredincios nu-l voi părăsi, ci-i voi fi ajutoare credincioasă în toată viaţa mea…
De curând, am fost la nunta Getei cu Attila.
Îi urez şi de-aici, din locul care ne-a apropiat:
Casă de piatră!
O viaţă împlinită! Cu Mare Dragoste.
Mulţi, mulţi ani!
