Cineva mi-a spus odată că dorințele mărturisire au mai multe șanse să se împlinească decât acelea pe care le ții numai și numai pentru tine. Prin urmare, m-a sfătuit să le scriu undeva, fără să țin cont de bizareria, de micimea, de anvergura sau de absurditatea lor.
Vă îndemn să faceți același lucru.
Eu mi-am ascultat sfătuitorul: am luat o ditamai foaie de hârtie și am notat primele o sută de dorințe care mi-au venit în minte; foaia cu pricina am pus-o într-un loc sigur (unde ar fi rămas până la sfârșitul lumii, dacă nu o găseam deunăzi din întâmplare) și am așteptat cuminte ca – vorba unui autor de literatură de consum – tot Universul să conspire la realizarea năzuințelor mele.
Recitind lista, la ani buni distanță de la întocmirea ei, am avut niște revelații despre mine:
1. Deși nu îmi place să recunosc, este posibil să fiu o materialistă sadea. Altfel, de ce mi-aș fi dorit:
Să am un laptop (mi l-am cumpărat: e roșu și se numește Ferdinand).
Să conduc un jeep (deși nu am carnet de conducere; dar îmi voi lua carnetul, după ce îmi va cădea din cer mașina la care visam.).
Să câștig la loto, ca să nu mai am grija zilei de mâine (sunt absolut sigură că se va întâmpla asta: DUPĂ ce voi începe să joc la loto).
Să am o casă numai a mea, iar aceasta să aibă… (urma descrierea viitoarei case).
Să am o cabană în creierii munților, unde să fug de lume.
Să am un loc de refugiu în fiecare din orașele care îmi plac (înșiram câteva nume de orașe de aici și de aiurea; ia să văd, le ghicește careva?).
Să primesc toate darurile la care visez.
2. Capătă concretețe gândurile mele frumoase despre alții și pentru alții. Căci multe din dorințele pe care în imaginația mea le împărțeam cu altcineva li s-au împlinit celor la care mă gândeam atunci:
Să dorm, vara, într-o livadă, alături de…
Să facem un foc în livada cu pricina.
Să privim cerul înstelat, cu telescopul de la observatorul astronomic.
Să ne plimbăm toamna printr-un parc cu frunze uscate și foșnitoare.
Să văd un răsărit pe mare sau în deșert, împreună cu…
Să scriem o carte… etc. etc. etc.
Din motive obiective, nu am reușit să fiu alături de…; împreună cu… sau lângă… atunci când aceste vreri ale mele erau puse în practică. Universul mă ținea ocupată cu împlinirea altor dorințe. Știu însă din surse sigure că aceia care mi-au împlinit dorințele alături de… (altcineva); împreună cu … (altcineva), lângă… (altcineva) s-au descurcat admirabil.
3. În mine zace o ipohondră îngrozită îndeosebi de tristețile cronice, din moment ce voiam Să nu îmi pierd mințile și Să fiu sănătoasă, Să nu mai plâng din cauza altora (Nici nu mai plâng; când îmi vine să plâng înjur sau bat!), Să râd mult, Să mă bucur.
4. Trei sferturi din primele douăzeci de dorințe înghesuite pe ambele fețe ale unei coli cât un cearșaf au legătură cu profesia mea. Nu le înșir aici – aș deveni antipatică.
5. Am fost tare înduioșătoare când mi-am dorit:
Să mănânc cât vreau, dar să nu mă îngraș.
Să mă cațăr într-un cais plin cu fructe coapte.
Să zbor cu avionul.
Să învăț să înot.
Să alerg pe un câmp cu lavandă înflorită.
Să inventez ceva neinventat încă.
Să citesc oricât, fără să obosesc.
Să descopăr, în fiecare vacanță, un loc nou.
Să îmi cumpăr toate cărțile pe care mi le doresc.
Să văd aurora boreală.
Ioana, am o idee. Am observat ca avem cateva dorinte comune. Prima care imi vine acum in minte este sa vad aurora boreala. Daca mai sunt vreo 50 ca noi care vor sa o vada? SI daca putem organiza o excursie de implinire a dorintelor pentru noi, toti cei care vrem sa vedem aurora boreala? ….daca am putea avea o firma de implinire a dorintelor de Craciun :)o companie care sa se ocupe cu asta….ei, pentru acea companie ar fi cred mai rentabil sa analizeze sa vada care dintre dorinte sunt comune a mai multi si sa ii cadoriseasca pe toti odata? ….. aberez, stiu, dar e draguuut :):)
Da, ar fi minunat să se întâmple ce/ cum spui tu. Cu gândul că (în special) de Crăciun miracolele par mai la îndemână am scris despre dorințe și despre împlinirea lor.
Să știi că am cunoscut un om care s-a dus cu autostopul, împreună cu niște prieteni, să vadă aurora boreală. Îl cheamă Bogdan Dăscălescu, l-am întâlnit la Gaudeamus. Detalii – aici: http://umblacreanga.ro/ și aici: http://bogdandascalescu.ro/
Bogdan are si alte aventuri la activ: http://cupluta.ro/poveste/ si planuieste inca o calatorie asemanatoare, de data asta pe un rau ceva mai mare. El este exemplu ca visele pot deveni realitate daca ai suficient entuziasm si determinare.
Da, Felice, așa este. L-am întâlnit pe Bogdan Dăscălescu o singură dată și am povestit doar câteva minute, însă am rămas impresionată și entuziasmată de ceea ce face. Povestea lui merită să fie cunoscută.
Draga Ioana, am savurat povestirea. Indraznet demersul asta cu 100 de dorinte. Eu cred ca as ezita foarte mult, sau mi-as pune numai dorinte mici, cu potential de fezabilitate, de teama c-o sa ma chinuie cele care nu se indeplinesc.
Dorintele de la 3 mi se par inca foarte pertinente (cel putin pentru mine).
De la 5, as alege-o pe cea cu campul de lavanda! Am vazut fotografiile cuiva, intr-asa un loc, in Anglia. Arata splendid.
Un sfat micut? Ia-ti carnetul de conducere, ca atunci Universul va fi mai ‘fortat’ sa-ti aduca o masinuta. Nu tre sa fie ditamai jeepul 😉
Cezara, pentru că, mult timp, lista a stat amestecată cu niște fișe de lectură, am fost scutită și de mustrările de conștiință cauzate de faptul că NU m-am străduit să îmi îndeplinesc dorințele, și de regrete.
În plus, crede-mă, printre cele o sută există altele mult, mult mai năstrușnice, pe care le-am formulat doar pentru a provoca soarta.
Sfatul tău e binevenit: obținerea cu carnetului de conducere va fi pe lista priorităților din 2013.
(P.S. Firește că m-aș mulțumi și cu altă mașină. Dar la jeep nu renunț. Vreau să îl primesc cu șofer cu tot :))))
…sa am o cabana, sa primesc toate darurile, sa scriu o carte, sa inventez ceva (ma simt asa de limitata cand realizez ca nu am descoperit si eu ceva )sa citesc cat as vrea…da, si ala cu lavanda!!! Le recunosc si ma obsedeaza mereu! Si ce departe sunt de ele … 🙁
Bine zice Alina (colega mea de bancă din liceu; a scris primul comentariu la această postare): ar trebui să ne adunăm mai mulți și să începem să ne împlinim dorințele
P.S. Am uitat să amintesc o dorință de sezon – aparent, ușor de îndeplinit, dar care va rămâne deocamdată la ,,restanțe”: să merg la Viena, la concertul de Anul Nou…
Mi-am imaginat si eu tot felul de lucruri care as fi dorit sa mi se intample…Spun mi-am imaginat, pentru ca doar asta am facut, am fost prea lenesa sa le si scriu. Dar, ideea e alta. Mai exact ca, miraculos, unele s-au implinit. Si am fost atat de fericita atunci! Insa e o vorba in popor „ai grija ce iti doresti”. Ei bine, doar dupa ce am ”trait-o” pe pielea mea, am realizat cat e de adevarata. Am avut ce mi-am dorit, barbatul acela ideal pe care il visam a aprut. Ca in filme, pe peronul unei gari (ca sa fie si mai si minunea). Cu toate astea nu cred ca am fost mai nefericita decat alaturi de el. Si am luptat pentru relatia aia mai mult ca pentru orice. Si da, era ceea ce imi doream. Pana sa realizez ca…trebuia sa tin cont si de alte lucruri mai complexe. Am visat sa lucrez la birou, sa ma imbrac elegant, sa fiu importanta si… s-a intamplat. Dar simteam ca traiesc doar jumatate de viata in timpul liber care imi ramanea dupa program. Si imi era atat de dor de blugii mei…Am visat sa locuiesc pe strada X in orasul Y. Si s-a intamplat…doar ca am omis faptul ca se poate locui si in chirie. Chirie din care intr-o zi va trebui sa plec. Si care ma costa ceva. Mi-am dorit sa il revad pe un amic vechi, persoana careia nu am avut curajul sa ii marturisesc ce simteam la un anumit moment. Si l-am intalnit, dar era un pic prea tarziu. Nu vreau sa spun nimanui sa nu doreasca diverse, e minunat sa faci asta. Dar eu am invatat ca de fapt provocarea nu e sa iti imaginezi si asterni pe o foaie de hartie asta. Provocarea e sa stii exact ce iti doresti, sa te gandesti tare bine la toate detaliile, la implicatiile pe termen lung, la fericirea nu de moment ci de lunga durata. E un exercitiu putin mai complicat decat pare aceasta ”faurire” a dorintelor. Cel putin, asta am invatat eu pana in prezent. Va doresc sa va doriti ceea ce va doriti! 🙂
Michelle, mi-ați trimis un mesaj emoționant, pentru care vă mulțumesc mult.
Ideal ar fi, într-adevăr, să pui nițică înțelepciune nu doar în faptele tale, ci și în toate dorințele care ți se nasc în suflet, la un moment dat. Cu toate că am simțit pe pielea mea consecințele spuselor pe care le invocați (,,Ai grijă ce-ți dorești…”), nu pot să fiu mereu cumpătată, înțeleaptă, deșteaptă, când îmi doresc ceva.
Nu știu alții cum sunt, dar eu vad în orice dorință împlinită un dar al vieții (chiar dacă împlinirea dorinței vine prea devreme ori prea târziu; cu bucurii, cu of-uri; chiar dacă nu-i deplină sau, dimpotrivă, aduce cu ea un prea-plin pe care nu-l poți duce).
E mare lucru să știi exact ceea ce îți dorești; dar și mai mare lucru e să nu îți pierzi candoarea (ori nebunia) genuină care te face în stare să îți dorești ceva.
Mulțumesc și pentru urarea din finalul mesajului.
Sărbători fericite și tot ce vă doriți! 🙂
Da, am ceea ce imi doresc sau mi-am dorit la un moment dat… O familie minunata, meseria pe care am visat-o din copilarie. Am luptat pentru ele, e adevarat, caci nimic nu se obtine fara sacrificiu, si poate de aceea ma simt si implinita.
Nu, nu am ceea ce imi doresc: visez dintotdeauna o casa cu gradina si vreau sa calatoresc prin lume.
Morala: cred ca niciodata nu suntem multumiti cu ceea ce avem, intotdeauna ne dorim mai mult sau altceva( la mine depinde si de dispozitia de moment sa fiu sau nu multumita cu mine insami, sau cu ceilalti; intr-o discutie conjugala, sotul meu m-a rugat sa-i dau un calificativ intre 1 si 10. I-am spus ca la inceputul discutiei, i-as fi dat 1, in momentul acela nota s-a ridicat la 5, dar in seara de Craciun n-as fi ezitat sa-l notez cu 10). Lucruri care ne satisfac intr-un anumit context sunt improprii altui context. Cel mai important e sa ne amintim in situatii de criza cat de norocosi am fost cand am obtinut ceva ce ne-a satisfacut deplin deseori, altfel putem destrama pe nedrept casnicii, cariere, propria implinire…
Si inca ceva: dovada mai mare de egoism, orgoliu si pasivitate decat sa fii permanent multumit de/ cu tine insuti nu cred ca exista, pentru ca prin natura firii noastre am fost destinati sa tindem spre desavarsire, dar trebuie sa fim vigilenti, incat sa nu cadem in cealalta extrema….
Si eu am scris candva lista celor 100 de dorinte, chiar, trebuie s-o caut. Cea mai nastrusnica era sa calatoresc prin Cosmos cu o nava spatiala. Care zboara cu viteze superluminice, desigur ( un fel de Enterprise). In viata asta, evident! Si cine stie…In asteptare, mai scriu din cand in cand liste mai mici, cand ma apuca,si da, multe dorinte chiar se realizeaza! pe celelalte le consider doar amanate, din motive care imi scapa, si probabil nici nu ar trebui sa-mi bat capul cu asta, poate pur si simplu nu a sosit clipa. Inca.
Dorința cu zburatul în cosmos mi se pare mai realistă decât multe dintre acelea pe care le-am înșirat eu pe lista… publică, de aici. Îți doresc să ți se împlinească, iar la întoarcere să ne povestești cum a fost.
Este foarte frumos tot ce scrieti doamna profesoara! 🙂
Mulţumesc, Alexandra!