„Nu-i așa că iubirea înfrânge răul? (Ana, 7 ani)“

Urările îşi găsesc destinatarul pe care-l merită

de

Nu am apucat să răspund tuturor mesajelor primite ,,la cumpăna dintre ani”, aşa că fac acest lucru aici. Ca să-mi fie mai uşor, grupez urările rămase fără răspuns. Comentariile din paranteze îmi aparţin.

Mesaje de trecere:

Gândeşte-te la trecerea dintre ani ca la o poartă. (Poartă din lemn? Din fier forjat? Poartă culisantă – în consolă ori cu şină pe sol?) Treci prin această poartă în Noul An şi ia cu tine numai lucrurile bune. Pe lângă acestea, îţi trimit o mie de urări de bine însoţite de o mie de îmbrăţişări şi de săruturi o mie! (1000×3:365= …. Doar atât? Zgârcitule, cârpănosule, hârsitule, frige-linte, maţe-pestriţe ce eşti!)

Lasă să treacă prin fereastra sufletului tău (fereastra sufletului?) magia sărbătorilor. E e cumpăna dintre ani! (Cum aud cuvântul ,,cumpănă” – fie ea şi dintre ani, cum îmi amintesc cât mă chinuiam eu la orele de sport să fac cumpăna: cu braţele ridicate în lateral, cu un picior perfect întins la 90 de grade, înapoi, într-un passé developé ce îmi scotea în evidenţă graţia descrisă perfect de sintagma ,,vaca şi baletul”.)

 

Mesajul ,,viral” (nu mai scap de el; îl primesc iar, şi iar, şi iar):

Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă! (Fac asta de aseară. Exerciţiul antrenează sternocleidomastoidianul şi combate bărbia dublă.)

 

Meteorologică:

În 2014 vine un uragan de fericire, de dragoste şi de linişte! (Iar e cod galben!) Vine-un potop de pupici şi de îmbrăţişăriÎnchide umbrela şi deschide-ţi inima! (Nu pot să-mi deschid inima mult timp. Am lăsat larg descuiată fereastra sufletului şi se face curent.)

 

Pragmatice:

Anul nou… o bucurie/ viaţa toată să îţi fie!/ Bani, maşină, fericire,/ Sănătate şi iubire./ Nu-i de-ajuns să le doreşti./ Ţipă, luptă, dă din coate,/ Aşa le obţii pe toate! (Păzea!!!)

Momentele speciale ale sfârşitului de an să-ţi aducă bani în buzunar şi poate un Merţan! (Marca pomenită nu mă interesează! Mie îmi plac maşinile cu dublu Ve.)

Lovi-te-ar trenul fericirii (Ba pe tine!)/ Trăsni-te-ar fulgerul iubirii (Să te trăsnească!)/ Să-ţi cadă în cap un sac cu bani (Cadă-ţi!)/Şi un bilet cu La mulţi ani! (Mă lipsesc! Vreau un bilet câştigător la 6 din 49.)

 

Mesaje criptice:

Vechiul an… scris cu amintiri, presărat cu lacrimi, marcat cu trudă, parafat cu vise, semnat cu decizii, îndosariat cu speranţă, capsat cu obijnuinţă (sic!)… Un nou an… Pagini albe, fapte nescrise, noi oportunităţi, noi prieteni, tărâm necunoscut, file neexplorate, colţuri drepte, şanse, oferte… Priveşte inainte, oferă zâmbet, scrie curat în prefaţă… La sfârşit să închizi cartea fericit, cu un final victorios. (M-am zăpăcit!)

Roata timpului a mai țesut (?!) încă un an.(A ţese = a încrucișa fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală). Ieri e istorie, mâine e mister, azi e un dar. Un dar de împărţit cu apropiaţii. (Nu dau nimic!) Bucură-te de sentimentul de împreună (sentimentul de împreună?!), alături de cei dragi!

 

Mesaje de austeritate:

Eu îţi doresc de Anul Nou/ doar Sentimente drept cadou! (Mulţumesc, îmi lipseau sentimentele! Au ieşit toate din inima întrededeschisă şi-au tulit-o pe fereastra sufletului.)

(SINGURUL 100% original!) Sărbători fericite şi îndemnuri la cumpătare, acum şi în 2014: sarmale fără carne, maioneză fără ouă, prăjituri fără zahăr, apă fără bule, bere fără alcool, iaurt fără grăsime, cafea fără cofeină şi bărbaţi fără… de care viaţa nu ar mai fi la fel interesantă şi nici sărbătorile la fel de frumoase! (Citesc în grabă şi mă încearcă la un moment dat o strângere de inimă. A avea parte în fiecare zi din 2014 de … cafea fără cofeină mi se pare o perspectivă greu suportabilă. Noroc cu adăugirea liniştitoare, compensatorie, de după punctele de suspensie.)

 

***

Câţi dintre voi aţi primit mesaje asemănătoare cu cele de mai sus? Ştiu: îmi veţi spune că nimic nu-i întâmplător şi că fiece urare sărbătorească îşi găseşte întotdeauna destinatarul pe care-l merită :(! Iar eu n-am cum să vă contrazic.

Cândva, la un început de martie, i-am scris un mesaj aniversar celui cu care adunasem un cincinal de amor fidel (deci lehămeţit). În aprilie, mi-a venit rândul să adaug o primăvară în buchetul vieţii. Cu acest prilej, omul mi-a trimis nişte urări printr-un sms. Când le-am citit, am constatat că respectivul mă felicitata cu … mesajul expediat de către mine lui, cu-o lună în urmă.

Era primul an din cei cinci când măgarul (!!!) nu a uitat de ziua mea de naştere.

 

Sursă foto

 

Tag-uri:
·

Comentarii

  • ma bucur ca mai exista un om ca mine care uraste poeziile astea stupide insirate de PastE SI Craciun!!!imi vine sa le trimit inapoi cate ceva usturator care sa ii opreasca dar….ma opresc la timp.ma bucur cand imi scriu ceva personal,simplu si frumos.

    lumi 2 ianuarie 2014 20:49 Răspunde
  • Ioana, exceptional articolul! Foarte acid, deja din prima zi a noului an, dar enorm de adevarat! N-am inteles niciodata cine e”genialul” creator de asemenea mesaje care se multiplica apoi in toate sms-urile primite, repetandu-se atat de agasant incat nici nu mai catadicseam sa le citesc pana la capat. Am sa fiu cinstita si am sa spun ca, de aceasta data, cu ocazia acestor minunate sarbatori de iarna, care n-a prea fost, am refuzat, voit, sa mai raspund unor asemenea repetitive, si stupide mesaje, transmise de catre expeditor listei intregi din agenda telefonica. Am preferat sa transmit urari doar catorva persoane, de care imi pasa sincer si pentru care am avut cuvintele adresate lor. In rest, fie am ignorat mesajul (cam nesimtita treaba), fie am multumit scurt intorcand urarea cu cat mai putine cuvinte. N-am putut pricepe niciodata cat de greu este sa spui doua vorbe si de ce gasesti atata poezie in absurdul frazelor alambicate si ridicole. Cred ca sunt prea prozaica exact in acele clipe sublime de inceput de sarbatoare, desi numai Dumnezeu stie ce mult iubesc poezia. Cea adevarata totusi.

    Luminita 4 ianuarie 2014 9:28 Răspunde
  • Cel mai năstruşnic mesaj pe care l-am primit în acest an a fost un sms cu textul ,,L M A!” (La mulţi ani! – n.m.) – mesajul ideal, întrucât, scriindu-l, nu faci omisiuni de litere sau greşeli de exprimare, nici numărul de caractere dintr-un sms nu îl depăşeşti.

    Am mai spus-o pe pagina de facebook a revistei: e frumos că oamenii se gândesc unii la alţii şi arată acest lucru trimiţând mesaje. E păcat că păsarea de celălalt e circumstanţială, iar ritualul urării se încarcă de superficialitate.

    Nu am intenţionat să fiu acidă, Luminiţa; nu urăsc, dragă Lumi,poezelele astea. Recunosc: mă exasperează la culme limbajul de lemn în care sunt formulate. Dar mă şi amuză.

    L M A, Lumi! L M A, Luminiţa! Zile frumoase – în noul an.
    Şi un dar muzical, care să ne facă să zâmbim întruna: http://www.youtube.com/watch?v=5QYxuGQMCuU

    Ioana Revnic 4 ianuarie 2014 13:20 Răspunde
  • Am râs de-am pocnit!!! Mi s-au întins muşchii feţei de la râs şi mai c-am făcut şi-un rid în plus! Şi nici cu sternocleidomastoidianul nu stau prea bine c-am dormit cam hegheş azi-noapte şi m-am trezit cu gâtu-ntr-o parte. M-am regăsit în fiecare categorie descrisă de tine!
    Nici eu n-am putut în veci să fac cumpăna de sus (a se înţelege din picioare). M-o facut mama înaltă (1,80, mai exact) şi cand profu’ de sport îmi urla-n ureche să dau ochii peste cap, ţeasta pe spate, sa departez picioarele şi cu mâinile deasupra capului să mă las în cumpănă, aveam senzaţia ca vin de la etajul 10 în cădere liberă. Mai tarziu, m-am îndragostit „turbeşte” de un prof’ de sport pe care şi azi îl obligo-rog să nu oblige fetele înalte să faca podul de sus la ora de sport.
    Mesaje de-astea primim toţi, da’ eu mi-s mai acră şi nu binevoiesc să răspund, iaca na! Şi mi s-a mai întâmplat să primesc acelaşi mesaj de la mai multe persoane, deci s-a dus pe apa sâmbetei originalitatea! Singurul „semeseu” pe care l-am primit şi mi-a rămas în cap a fost unul care suna cam aşa „Nu vreau să dau copypaste la un mesaj tip de pe net, ci vă doresc să aveţi puterea de a ne învăţa în continuare cu acelaşi zâmbet!”. Mi-o plăcut mesaju’ mai ales că venise într-o perioadă mai „furtunoasă”.
    Apoi, stai să-ţi zic una tare (apropo de măgari care uită zilele de naştere). Cândva, cand împlineam şi eu o tinerică şi frumuşică vărstă, am primit cadou de la stimabilul cu care eram de vreo şase ani, un cântar de bucătărie (ştii cum e, dupa o perioada, cadourile sunt luate ca să fie utile amandurora, nu mai sunt din alea romantice şi împopoţonate cu inimioare şi sclipici. Sau poate i-o fi plăcând cum învârt la plăcinte şi s-a gândit că e bine să petrecem mai mult timp în doi – eu la cratiţa si el la televizor). După câteva luni, behaitoru’ avea să se mute de la mine, conştienţi fiind amândoi că expirase şi iubirea, şi respectul şi fluturii îmbătrâniseră amarnic de mult, iar el, printre altele, a pus în bagaj şi cântarul de bucatarie! I-am zis că ăla e cadoul meu, iar el mi-a replicat ca e cumpărat cu banii lui! Bineînţeles, n-am putut să fiu aşa politicoasa, şi i-am urat original „Să-l foloseasca mă-ta!”.
    P.S. Am uitat să spun că cel cântar mi-l daruise cu două zile întârziere. De ce? Uitase de ziua mea, desigur!

    Maria T 6 ianuarie 2014 19:51 Răspunde
    • Dragă Maria T, am mai zis: hai să facem un club! Un club al celor pe fruntea cărora scrie cu cerneală simpatică F _ _ _ _ _ Ă. Avem experienţe de viaţă foarte asemănătoare (inclusiv talentul la sport şi pasiunea temporară pentru profii de!); doar felul în care le povesitm diferă.

      Ai un umor nebun, nebun, nebun!
      Ai har de povestitoare.

      P.s. Mi-ai amintit că există şi alte ,,cumpene”. Noa, cumpăna pe un genunchi o făceam şi eu, mersi frumos! Cine nu o face ăla e (vită, de-a dreptul)!

      Ioana Revnic 9 ianuarie 2014 3:12 Răspunde
      • Eu mi-s prima-n club! Si sa nu care cumva sa mi-o ia cineva ‘nainte ca dau din coate si-n frunte-ajung! Denumirea clubului e fantastica! Manusa-mi vine!

        P.S. Eu am fost indragostita vesnic de profii de sport! Pe cel din gimnaziu – care imi era si diriginte – l-am iubit in tacere muuult timp. Era frumos, inalt si mereu cu fluieru-n gura lucru care – in mintea mea de copil tembel – mi se parea tare… sexi! Intentionat nu faceam exercitiile la sol cum trebuie, ca sa vina profu’ sa m-ajute.
        In liceu am avut unu’ nu tocmai tanar, da’ tot frumos! P’asta nu l-am mai iubit ca-mi furase corasonu’ colegu’ de banca, insa tot mai greseam cate un exercitiu din cand in cand.
        Insa, odata cu terminarea scolii, ma gandeam ca problema profilor de sport e rezolvata. Da’ de unde! Si acum, la ora asta, tot un prof’ de sport am in… suflet (si pe cap!). Tocmai trage de patura si-mi sforaie-n ureche in timp ce eu scriu acest mesaj, adica-l barfesc in mediul virtual.
        Iaca m-am marturisit!

        Maria T 18 ianuarie 2014 21:25 Răspunde
        • Aaaa, si mai avem ceva-n comun – rochia!!!

          Maria 18 ianuarie 2014 22:01 Răspunde
          • Dacă ne-am cunoaşte mai bine, cine ştie ce asemănări am mai descoperi.

            Bună răzbunare pe profii de sport ţi-ai găsit. Să-l păstrezi pe cel care îţi place, ca să-l ai la dispoziţia ta când şi cât doreşti!

            Ioana Revnic 19 ianuarie 2014 6:01
  • La Multi Ani!,Ioana…si nu uita ca tu esti centrul lumii,al universului,tu esti masura tuturor lucrurilor iar fericirea,iubirea,implinirea o poti regasi doar in tine…

    Rudolf 7 ianuarie 2014 23:43 Răspunde
    • Mă tot străduiesc să învăţ – la perfecţie – Ioanocentrismul. Unii spun că m-am născut învăţată gata. Mulţumesc pentru urare!
      Ce surpriză!

      Ioana Revnic 8 ianuarie 2014 4:49 Răspunde
      • Apostolul Ioan,(cel mai tanar,cel mai frumos si mai iubit de Iisus)relateaza ca Pilat din Pont,procuratorul/guvernatorul roman al Iudeei,a rostit cu admiratie expresia celebra:”Ecce homo”.Iar Immanuel Kant,in Prolegomene(…)zice ca:”Omul e masura tuturor lucrurilor,a celor ce sunt,cum ca sunt si a celor ce nu sunt,cum ca nu sunt”.Eu doar i-am parafrazat,in acord cu antropocentrismul/”Ioanocentrismul”,confirmat si de Nassim Haramein care demonstreaza stiintific ca omul=parte a constiintei universale se situeaza la limita fizica denumita de savanti”Orizontul evenimentelor”.Am mania clarificarii dar ma opresc aici altfel pic in ridicolul celor care explica bancurile,poanta,celor care nu se”prind”.E prima data cand imi analizez semantic,ideatic etc.textul unei urari dar e in cotext,”on topic”.

        Rudolf 8 ianuarie 2014 15:19 Răspunde
        • Erata:”in coNtext,on topic”.Erata si precizarile de mai sus nu le-am facut pt tine Ioana ci pt eventualii”Mosi Craciuni”si Craciunite a caror ambuscade imi sunt cunoscute din postari anterioare…Le invoc similar”vanzarilor anterioare”ale demnitarilor cu averi nejustificate insa preventiv,nu”post factum”.

          Rudolf 8 ianuarie 2014 19:26 Răspunde
          • Rudolf, de-ai şti ce oameni foarte, foarte faini sunt unii Moşi Crăciun sau unele Crăciuniţe de care te temi (chiar aşa – Fii bărbat!), n-ai mai ajunge atât de timorat.

            Am reţinut ideea că acest blog te-a împins la analiză (de text) şi introspecţie. Bizare efecte am asupra celorlalţi…

            Ioana Revnic 9 ianuarie 2014 3:18
  • Pingback: Despre daruri, fără ură şi părtinire | Ioana Revnic

  • Pingback: Tocăniţă internautică (55) | Şiraguri de gânduri

Lasă un răspuns la Maria T Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title