„Nu-i așa că iubirea înfrânge răul? (Ana, 7 ani)“

Profesoara de autenticitate

de

Am aflat de existenţa ei datorită binecuvântatului (sic!) Facebook: un articol despre adulter şi obsesia fidelităţii distribuit de Alina, fosta mea colegă de bancă din toţi cei cinci ani de liceu pedagogic, m-a dus pe site-ul autoarei.

Am citit întâi acel text: era scris fără nicio urmă din încrâncenarea pe care o iscă subiectul, iar asta mi-a plăcut. În plus, unele explicaţii aveau …bibliografie ştiinţifică: asta mi-a plăcut şi mai mult. Am parcurs – la întâmplare –  câteva texte de pe site: unele m-au intrigat; pe altele le-am aplaudat. Apoi, am vrut să ştiu mai multe despre cea care le-a scris. CV-ul pus la dispoziţia internauţilor curioşi  mă înştiinţa că am ajuns în „casa” virtuală a unei doamne cu licență în filosofie și doctorat în sociologie ; o profesoară care a lucrat la facultăţi româneşti prestigioase (din Iaşi, Cluj şi Bucureşti); care a fost invitată la Sorbona și la alte universități occidentale; o autoare de cărți şi de studii științifice publicate în Romania şi în străinătate…  CV-ul continua cu detalii care impun respect şi inhibă. Dintre toate, mi-a atras atenţia un amănunt – de-a dreptul uluitor! – asupra căruia am să revin.

Pe moment, mi-am zis că toate aceste informaţii sunt doar o foarte inteligentă strategie de autopromovare. Creşte în mintea mea scârbosul vierme neadormit al suspiciunii, iar acesta mă face un fel de Toma necredinciosul în fustă!

A doua zi, am sunat-o pe Alina – acum manager, antreprenoare şi sociolog, ca s-o iscodesc în legătură cu doamna de care aflasem graţie postării de pe Facebook. Bănuiam că prietena mea îi va fi fost studentă la Sociologia clujeană. Nu m-am înşelat!

Alina mi-a spus că doamna cu pricina e un profesionist în toată puterea cuvântului; că e o profesoară exigentă, pretenţioasă. Consecvenţa faţă de propriile-i principii a făcut-o să renunţe la o carieră universitară aflată la apogeu, iar creativitatea a ajutat-o să se reinventeze Am construit o carieră academică până la poziția de profesor universitar, conducător de doctorat.  La 52 de ani, am decis că e timpul să încep o carieră nouă – citisem în CV-ul acesteia şi mă minunasem. Oamenii care mă cunosc bine mă asociază cu atașamentul faţă de valori precum autenticitatea, onestitatea, verticalitatea, integritatea; sunt valori care mi-au dat puterea să las în urmă un post foarte bun, în vârful ierarhiei universitare, și să construiesc o carieră nouă ca antreprenor, la o vârstă la care oamenii obișnuiesc să spună „E prea târziu pentru mine”. 

Pe-această profesoară atipică am cunoscut-o şi eu la începutul verii. E o veritabilă profesoară de autenticitate, de la care am învăţat că important este:

…să îţi defineşti valorile – parapeţii ce nu-ţi îngăduie să o iei razna de pe drumul pe care ai ales să îl străbaţi.

…să rămâi credincios acestor valori.

…să devii cea mai bună variantă a ta, din câte există.

*

Înainte de a o întâlni, mi-am imaginat-o aidoma unei directoare scorţoase. De fapt, nu-i deloc distantă. Nici rigidă. Dimpotrivă! În realitate, e o doamnă mignonă, delicată, de-o eleganţă discretă şi caldă; o femeie cu un nu-ştiu-ce datorită căruia se remarcă oriunde, cu toate că ea nu face niciun efort să iasă în evidenţă. (Copilul din mine îmi şopteşte că seamănă cu regina Elsa din Frozen, ajunsă la maturitate! Elsa este stăpâna împărăţiei de gheaţă Arendelle şi are puteri supranaturale.)

 

A apărut la prima noastră întrevedere purtând în spate un rucsac mic, roşu. Avea un aer de ştrengăriţă înţelepţită şi siguranţa pe care ţi-o dă ştiinţa lucrurilor bine făcute.

I-am remarcat, încă de atunci:

Empatia – în sensul ei deplin şi profund: „Profa” e-n stare să devină TU însuţi sau TU însăţi, când se pune în locul tău.

Generozitatea.

Modul de a gândi imun la orice formă de dogmatism.

Ştiinţa de a-l asculta pe celălalt, disponibilitatea de a-l auzi. Şi mai ales înţelegerea blândă, rafinată, atotcuprinzătoare a omului din faţa ei, calitate pe care am mai întâlnit-o – întreagă – atât de rar, încât am început să cred că e o invenţie.

 

Atotcuprinderea i-am observat-o într-o fotografie: îmbrăţişa un puhoi de copii şi te privea drept în ochi pe tine, cel care te uitai la instantaneu.

În braţe îi strângea pe cei de-aproape; cu mintea părea că pătrunde dincolo de fotografie şi-l învăluie – cu tot cu lumea din jur – pe privitor.

 

 

Simt o reticenţă apriorică faţă de mode. Mode-mi par programele de coaching şi/ sau dezvoltare personală, a căror proliferare deşănţată mă face nu doar vigilentă, ci şi profund neîncrezătoare. Dar simt că nu-i totul calp, nu-i totul spoială în ceea ce îţi propovăduiesc acestea.

Nu cred în reţete miraculoase ale succesului subit, livrate de formatori (coach-i/ coacher-i) de ocazie. Dar cred că există persoane cu harul de a-i învăţa pe ceilalţi cum să devină mai liberi, mai înţelepţi, mai puternici, mai performanţi.

Cred în muncă, seriozitate, rigurozitate, devotament faţă de un scop; cred în perseverenţă şi în ştiinţa de carte. Mai cred că există oameni care, ghidându-se după asemenea valori, se pricep să-ţi arate exact când ai nevoie! cum să transformi – în nişte paşi de uriaş – paşii tăi de furnică în ritmul cărora străbaţi drumul spre scopurile tale.

Până acum, în viaţa mea s-au perindat câţiva profesori de-acest soi.

Unul dintre ei (domnul Emil Cosma) ne-a fost mie şi Alinei profesor de pedagogie la liceu; am scris despre dumnealui – aici.

Altul, un cititor profesionist şi un profesor – generic – de literatură, al cărui Jurnal secret îl citiţi numai în Revista Tango/ Marea Dragoste şi-a făcut un scop al vieţii din a-i învăţa pe cititorii obişnuiţi să se bucure de frumuseţea literaturii. Cu el, cu Alex Ştefănescu, am stat de vorbă pe îndelete, într-o carte.

Iar acum am întâlnit o profesoară de autenticitate, care predă succesul întemeiat pe valoare şi valori. O antrenoare-coechipieră care a inventat un fel de fitness mental unic, eficient (şi, din punctul meu de vedere, teribil de solicitant, ca orice antrenament serios!) menit să modeleze – pe termen lung –  raţiune şi simţire; feluri de a fi şi feluri de a acţiona.

Se numeşte Elisabeta Stănciulescu şi e de găsit – AICI.

Cei care îşi doresc să o cunoască pe profesoara de autenticitate, cei care vor să devină mai liberi, mai înţelepţi, mai puternici, mai performanţi ghidaţi de un profesionist adevărat, pot să participe la cursul DACIAS-VIP al Elisabetei Stănciulescu. Detalii – AICI.

 

 

Surse foto – aici şi aici

 

Categorii:
Guest Star

Comentarii

  • Pingback: Curs DACIAS VIP « Coaching-style Lifelong Learning

  • Nici nu știu dacă mi-aș dori să am puteri supranaturale, ca regina din poveste. Ce știu sigur e că nu le am. Nu fac minuni, nici vreo magie nu știu să fac, nici nu citesc în stele… Sunt doar un profesionist care știe ce face și care e îndrăgostit de dezvoltarea umană sănătoasă și armonioasă. Doar atât.

    Elisabeta Stanciulescu 7 august 2014 6:10 Răspunde
    • Aşa este! SUBSCRIU! Sunteţi un profesionist care știe ce face și care e îndrăgostit de dezvoltarea umană sănătoasă și armonioasă. –
      (Mi-am luat libertatea să rescriu spusele dvs., eliminând adverbul restrictiv „doar”: ceea ce faceţi dvs. nu mi se pare deloc, dar deloc puţin lucru!)

      P.s. Apropo de Frozen: personajul din film de care sunt îndrăgostită e Olaf, un om de zăpadă cam năuc şi copilăros, care vorbeşte întruna. Fac o dedicaţie specială din partea mea (şi a lui Olaf) pentru toţi iubitorii de vară: https://www.youtube.com/watch?v=UFatVn1hP3o

      Ioana Revnic 7 august 2014 7:06 Răspunde
  • E drept că în acest mesaj mă recunosc:
    https://www.youtube.com/watch?v=L0MK7qz13bU

    Și îți mulțumesc că m-ai provocat să-l caut, nu mă gândisem 🙂

    Elisabeta Stanciulescu 7 august 2014 8:49 Răspunde
  • Multumesc pentru articol si pentru coordonatele doamnei, Ioana!

    Lacramioara Salajan 7 august 2014 19:31 Răspunde
    • Sa-ti fie de folos, Lacramioara!
      Zile frumoase iti doresc, alaturi de oameni care sa te incante! (Am citit ultima postare…)

      Ioana Revnic 7 august 2014 20:36 Răspunde
  • Pe doamna Stanciulescu am avut onoarea sa o am „oaspete” in biblioteca… „Sociologia educatiei familiale”, in 2 volume, raftul din stanga, jos, cum intri in depozitul de carte. Imi pare bine sa o redescopar in articolul tau frumos, Ioana! Si eu cred in schimbare, indiferent de varsta. Cred ca trebuie sa-ti urmezi sufletul si sa fii… autentic! Doamnelor, va trimit gandurile mele bune si va multumesc! 🙂

    Anji 9 august 2014 6:24 Răspunde
  • Pingback: » Bunatate.ro

Lasă un răspuns la Elisabeta Stanciulescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title