„Nu-i așa că iubirea înfrânge răul? (Ana, 7 ani)“

Nimic nu rămâne

de

 

Nu mai ştiu nimic despre tine.

Nu-ţi mai ştiu nici numele.

Te-am uitat.

Am uitat că oarecând negociam pe îndelete cu Dumnezeu, rugându-l ca măcar El să nu mi te ia.

Când plecai, îl imploram să te întoarcă. Şi să te lase, un timp, numai al meu.

Apoi, într-o zi i-am cerut să te dea – cât mai ai timp – nu cui voiesc eu, nici cui voieşte El, ci cui vei vrea tu!

I-am propus, în schimb, o ofertă tentantă: pe mine.

I-am explicat extrem de convingător, apelând la toată recuzita mea de paiaţă-înamorată (zâmbete strâmbe, suspine, plâns mut, căderi în genunchi, cuvinte bine ticluite) că sunt gata să renunţ la câţiva ani ai mei, ca să-i facă nu anii noştri, ci anii tăi şi numai ai tăi.

I-am repetat ca o moară stricată: Măcar nu-l lua, Doamne! Mai bine ia-mă pe mine – e cel mai bun lucru pe care ţi-l pot da!

 

Acum, nu-ţi mai ştiu nici numele.

Cu totul – te-am uitat!

 

Am uitat că era o vreme când răsuceam în minte inutile de ce-uri:

De ce am refuzat să cred că ai să mă laşi singură de tot?

De ce nu ai vrut să trăieşti şi tu, cu mine, nebunia mea frumoasă? M-am dat toată – şi tot nu ţi-am ajuns.

De ce?

De ce nu mi te-ai dat mai mult decât altora?

De ce mi te-ai luat, când eu nu te-aş fi dat pentru nimeni din lumea aceasta?

De ce?

De ce eşti tu sufletul meu?

 

Până la urmă, am uitat de tine.

Am uitat de noi.

Pe toate – le-am uitat!

 

Am uitat de ce nu uit să mă rog şi azi – cu-aceleaşi scălâmbăieli de paiaţă…

Atât mă rog, de-l fac să râdă-n hohote pe Dumnezeu:

Nu-l lua, Doamne!

Mai bine ia-mă pe mine –

că mai mult nu-ţi pot da…


P.s. Vă aştept şi pe www.bunatate.ro – un loc bunătatnic! Sau pe pagina de Facebook Bunatate.ro . Cu poveşti despre oameni, locuri şi idei aparte. 

 

* Pictură de pe blogul: https://oglindiri.wordpress.com/

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title