„Nu-i așa că iubirea înfrânge răul? (Ana, 7 ani)“

Mulțumesc, oameni buni!

de

Oasele o dor de la operații. Durerea asta e și un efect secundar al tratamentelor pe care le face. O dor mușchii puși la treabă, după lunile în care a zăcut. Când se mișcă prin casă, se-ajută de cadru, iar articulațiile mâinilor o dor. O dor  umerii pe care și-i tine încordați, când face exercițiile de recuperare. O doare spatele.

Cred că pe Camelia o doare fiecare pas…

***

La puțină vreme după ce am vorbit la telefon întâia oară, prin ianuarie, am rugat-o să încerce să facă un SINGUR pas.

Primul, după șapte luni în care stătuse imobilizată, prin spitale, în urma a trei operații cauzate de fracturi multiple.

Nu a reușit.

Dar a recuperat a doua zi.

Când mi-a scris despre cei șapte pași pe care i-a făcut atunci, i-am răspuns că reușita ei ar trebui celebrată cu șampanie.

Mi-a zis că vom sărbători când va reuși să meargă din nou…

Mă pregătesc deja pentru momentul cu pricina. Atunci, sper că ne vom întâlni, în sfârșit, față în față.

Momentan, continuăm să ne scriem.

Zilele trecute, Camelia mi-a trimis acest filmuleț, făcut la ea acasă.

***

Camelia Coandă are 42 de ani și e asistentă la secția de Oncopediatrie a Spitalului ,,Louis Țurcanu” din Timișoara. Are talasemie majoră, o boală ereditară care necesită tratament pe viață. În lipsa lui, bolnavii mor. Talasemia îi provoacă unui suferind o anemie severă, drept care acestuia i se fac – periodic – transfuzii.

În 2016, Camelia a suferit trei operații la picioare; după una dintre ele, un picior i-a rămas mai scurt cu 3 centimetri.

De-a lungul timpului, a mai îndurat și alte intervenții majore (o splenectomie, o operație la o mână, intervenții într-un abces hepatic și într-un abces cerebral, o operație de înlăturarea unor aderențe hepatice).

Povestea Cameliei Coandă se găsește aici: Măcar o zi, fără nicio durere.

Reacțiile imediate m-au lăsat fără cuvinte.

O știu pe Camelia din poveștile dnei profesor Margit Serban. Mi-a dat-o exemplu spunând că e o luptătoare, când îi povesteam despre chinurile unui copil cu talasemie majoră, boala de care sufera și ea. Camelia și-a dedicat viața îngrijirii copiilor bolnavi de cancer. Azi este ea cea îngrijită. Și are nevoie de ajutor. (Paula Herlo)

Am citit, de dimineață, povestea Cameliei. M-a emoționat și m-a surprins totodată. Camelia n-a devenit egoistă, așa cum oamenii bolnavi pot fi. Dimpotrivă! Tot ce-și dorește e să se întoarcă la muncă, la copilași…  (Maria Bogatan )

Este un om extraordinar, minunat o ființă cum rar mai întâlnești am petrecut 10 luni în secția de oncologie din Spitalul ,,Louis Țurcanu” alături de ea. Este mamă, tată, medic, asistent toate într-un singur om. Mă rog la Dumnezeu să o răsplătească pentru toate faptele bune! (Oana Căldărar )

Camelia, draga mea dragă, ai facut atâtea pentru mine și pentru alți mulți pacienți! MULȚUMESC! Nu aș putea nicind să îți intorc favoarea pe cat de mult meriti! Te îmbrățisez cu drag și dor! Doamne-Doamne să te aducă din nou sănătoasă, printre copiii tăi! (Sorina Tamas, fostă pacientă)

***

Multă lume a ajutat-o pe Camelia cu donații. Cineva i-a lăsat și un mesaj odată cu suma de bani transferată în cont: Cu multă dragoste…, i-a scris persoana cu pricina.

Au fost cunoscuți sau necunoscuți care i-au dus diferite lucruri de care – încă – are nevoie, în fiecare zi (cum ar fi scutecele absorbante).

Două dintre prietenele mele au vizitat-o la spital…

Azi am cunoscut o persoană foarte, foarte bolnavă, dar care, în ciuda durerilor care fac parte din existența ei cotidiană, încă de la vârsta de patru ani (acum are 42 de ani), are empatie și emotie maximă pentru copiii bolnavi de cancer de la spitalul „Louis Turcanu” din Timișoara pe care, atunci cand nu e in spital, îi îngrijește cu toata dragostea. (Luminita Mezin )

Astăzi am fost cu Luminița s-o vedem pe Cami. Eu am găsit-o, în ciuda bolii și a durerilor ce o chinuie, cumva luminoasă. Are ochii curați, așa cum doar copiii îi au. (Mihaela Stratu) 

***

Din ianuarie până acum, s-au adunat multe gânduri bune pentru Camelia.

Și 8000 de lei.                                                                             

Din aceștia, își cumpără medicamente. Își cumpără ghete pentru picioarele ei de lungimi inegale. (O pereche de ghete costă 450 de lei.) Și, mai ales, își plătește orele de recuperare pe care le face acasă, cu un kinetoterapeut: câte două ore și jumătate pe zi; cinci zile pe săptămână.

Dorința cea mai mare a Cameliei e să se întoarcă la serviciu, la copiii ei. Pentru asta, muncește zi de zi.

Fiecare pas în plus pe care îl face Camelia e o victorie.

Este MULȚUMESCUL ei pentru toți cei care i-au fost alături.

***

Vă mulțumesc și eu, din suflet, oameni buni!

***

Le mulțumesc tuturor celor care au ajutat până acum! (Citiți AICI numele lor!)

Mulțumiri celor care au donat, alegând să rămână anonimi.

Vă mulțumesc tuturor!

O puteți ajuta în continuare pe Camelia, donând în contul RO77BACX0000003211754000 deschis la Unicredit Țiriac Bank pe numele Coandă Camelia Irina.

Vă stau la dispoziție cu documentele medicale pe care Camelia mi le-a încredințat.

Tag-uri:
· ·
Categorii:
Altceva

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title