„Nu-i așa că iubirea înfrânge răul? (Ana, 7 ani)“

Cea mai frumoasă poveste de dragoste

de

Dintre toate poveștile de dragoste ale lumii, cel mai mult mă emoționează istoria despre Orfeu și Euridice.

Fiu de zeu și de muză, Orfeu e cântăreț desăvârșit. El are o liră divină căpătată de la Apollo, tatăl lui, iar cu ale sale muzici izbutește să liniștească fiare, furtuni, valuri; ori să miște pietrele. După moartea soției sale, nimfa Euridice, Orfeu coboară să o caute în infern. Aici cântă din liră și îl înduplecă pe însuși Hades – stâpânul lumii umbrelor – să facă rabat de la legile firii și să îi dea soața înapoi.

Atât îi cere Hades lui Orfeu: ca, pe drumul de reîntoarcere, să nu privească în urmă la Euridice, până ce vor ajunge amândoi pe pământ. Însă teama că femeia lui nu îl însoțește cu adevărat îl face să  încalce interdicția. Drept care o va pierde pe Euridice a doua oară, pe vecie.

Orfeu îi rămâne însă devotat – pe viață și pe moarte, în viață și în moarte – pentru totdeauna.

Eu știu că dintre toate poveștile de dragoste ale lumii cele mai frumoase ar trebui să fie acelea pe care le trăiește – aievea – fiecare.

Dar mie, mai adevărate decât dragostele din viețile altora (ba chiar și decât acelea din viața mea!) mi se par marile iubiri … din cărți. Oricum ar fi ele: chinuite; netrăite decât pe jumătate; sau neîntâmplate.

Convingeți-mă că mă înșel.  (Ofer o carte drept recompensă!:)) Faceți-mă să cred că nu istoriile de dragoste din cărți,  ci însăși povestea iubirii voastre este cea mai frumoasă poveste de dragoste a lumii.

Muzică: http://www.youtube.com/watch?v=rwDoXvwk9G0

Sursă foto

 

Comentarii

  • Povestea mea-„Romeo si Julieta in comunism”: La 18 ani ai mei si la 21 ai lui ne-am indragostit ca nebunii si toti(ai mei ,ai lui, oricine se mai afla prin preajma) ne-au sarit in cap ca trebuie sa ne despartim. Era in ’88, eu eram in clasa a 12-a, el incerca sa invete sa picteze de unul singur si sa si traiasca din asta. Cineva( persoana apropiata, care murea de grija vietii noastre imorale) a facut o anonima ca traim imoral-la scoala si la politie. Evident, n-am murit imbratisati, ca Romeo si Julieta. Eu mi-am facut autocritica in sedinta UTC si-am scapat de exmatriculare, amandoi am fost chemati la militie sa dam declaratii in care nici nu mai stiu ce-am scris, el a trebuit sa „intre in campul muncii”. Ne-am casatorit imediat ce-am terminat eu scoala, cu toti spunandu-ne ca nu facem bine ce facem. Eram singurii nebuni care credeam in iubirea noastra.

    Dana Sandu 24 octombrie 2012 17:25 Răspunde
    • De regula, eu sunt sceptica atunci cand vine vorba de asemenea intamplari. Insa cand le aflu ori cand le cunosc indeaproape, ma cuprinde sfiala. Si bucuria ca ele exista – de-adevaratelea.

      Ioana Revnic 25 octombrie 2012 22:19 Răspunde
  • In fine, continuarea nu-i cine stie ce. 🙂 E doar povestea a doi oameni care se iubesc de aproape 25 de ani (cu mici pauze, de respiratie), care incearca sa faca acum ce n-au putut face la 20 de ani, care incearca sa-si traiasca viata cat mai frumos si mai adevarat. Am ales varianta asta, in loc sa murim imbratisati. 🙂 Evident ca amanuntele ar da savoare povestii, dar nu-s Shakespeare! 🙂

    Dana Sandu 24 octombrie 2012 17:39 Răspunde
  • O dragoste mai frumoasa decat cea a lui Orfeu este aceea dintre Amor si Psyche.
    Psyche era una dintre cele 3 fete ale unui rege. Era cea mai frumoasa, atat de frumoasa, incat Afrodita a devenit geloasa si i-a poruncit lui Eros sa o sageteze cu o sageata cu otrava, sa sufere din dragoste. Eros, insa, a si gresit sageata cand a vazut-o, ba s-a si intepat cu ea, asa ca s-a indragostit iremediabil jucausul de Amor.

    S-a rugat de mama lui sa i-o dea de mireasa pe Psyche, dar Afrodita greu s-a induplecat.
    Intre timp, fata nu se marita,. cu toata frumusetea ei. Si au dus-o parintii la un oracol. Oracolul , platit de eros, evident, le-a spus sa o duca pe o stanca si sa o lase acolo, fiindca e blestemata. Va veni un mosntru si o va lua. Iar daca nu o duc acolo, prapadul vine pe capul lor.

    Oamenii au ascultat de oracol, au dus-o pe fată pe munte, iar Eros a aparut preschimbat in vultur si a dus-o pe Psyche in palatul sau, in ciuda Afroditei, desigur.

    Dar fata trebuia sa o respecte o regula: nu avea voie sa-si vada sotul; acesta aparea doar noaptea si o iubea. O adora de-a dreptul, ii daruia tot ce visa. Doar un singur lucru nu i-a dat: posibilitatea sa il vada

    Psyche a inceput sa se plictiseasca in palatul acela frumos si l-a rugat pe Eros sa o lase sa-si viziteze familia. Greu s-a induplecat eros fiindca stia ce se va intampla. Dar a lasat-o
    Ajunsa acasa, ea povesteste despre viata frumoasa pe care o ducea.

    Invidioase pe fericirea ei, surorile au inceput sa o provoace, spunandu-i ca precis sotul ei nevazut e un monstru, ca e urat, daca nu se lasa vazut.

    Revenind la castel, nesigura pe ea, neincrezatoare in dragostea sotului ei, Psyche s-a hotarat sa incalce regula.

    Intr-o noapte, in timp ce Eros dormea, a aprins o lumanare si l-a privit. Era atat de frumos, incat s-a indragostit pe loc si iremediabil de el. Dar o picatura de ceara a cazut pe pieptul lui. Eros s-a trezit si, cu inima franta, a disparut pt totdeauna din viata lui Psyche.

    Au disparut si palatul, si frumusetile din jur. Totul.
    Fata a suferit amarnic. A suferit si pedepsele Afroditei care inca ii pastra ranchiuna. Dar atat era de hotarata sa-l gaseasca si sa-l aduca pe Eros inapoi, incat a accceptat toate poverile si incercarile la care a supus-o Afrodita. Doar ca sa fie iertata.
    Ultima incercare a constat in a merge la Hades in infern, sprea a-i aduce Afroditei o alifie. Conditia era sa nu deschida cutiuta sub nicio forma, dar tanara nu s-a abtinut si a deschis-o. A cazut moarta pe loc. Eros, afland asta, a intervenit pe langa Afrodita , pe langa Hera si Zeus, si atat si-a pledat cauza, pana cand Psyche a fost inviata si facuta zeita. Au avut atunci voie sa se casatoreasca si sa traiasca asa cum isi doreau.

    Lara 24 octombrie 2012 18:12 Răspunde
  • Cea mai frumoasa poveste de dragoste imi pare cea a lui Baucis si Philemon. Legenda spune ca cei doi, batrani fiind si inca iubindu-se ca l-a inceput, l-au rugat pe Zeus sa faca in asa fel incat sa moara amandoi in acelasi timp, sa nu ramana unul fara celalalt. Dorinta le-a fost indeplinita. Philemon a devenit stejar, iar Baucis un tei, doi copaci cu un singur trunchi si crengile impletite intr-o iubire fara sfarsit.

    ” Baucis a vazut pe Philemon infrunzind si batranul Philemon pe Baucis de asemenea acoperindu-se de frunzis. Din fruntile lor seci s-a inaltat cate un varf de copac si, cat au putut, si-au adresat cuvinte unul altuia. „Adio, o sot, o sotie! ” au zis amandoi odata si la amandoi gura li s-a umplut cu frunzisul crengilor „.

    Ar mai fi povesti din carti. Multe.
    Din viata reala, toate povestile mele de iubire au fost, la timpul lor, minunate. Si poate mai speciale prin faptul ca in carti, personajele nu trec sau trec, dar se scrie prea putin despre : rate; facturi; intrebari de-o banalitate sfasietoare, gen : cine duce gunoiul si cine curata prin baie, etc; situatii deloc romantice – ce aiurea e cand ai temperatura 40, tusesti si ai nasul ca borcanul de cat l-ai suflat; momente cand n-ai nici o replica geniala si nici nu esti in cea mai buna forma, esti obosit, iritat, etc. Ar mai destule cate se intampla intre doi oameni in viata de zi cu zi si eu una n-as da nici una din iubirile mele traite pe o poveste din carti. Atat doar ca uneori, mai nostalgica fiind, imi imaginez ca sunt precum Baucis 🙂

    lotusull 24 octombrie 2012 18:44 Răspunde
    • Frumoasa legenda! Ma bucur ca si povestile din viata reala au fost, la vremea lor, frumoase! Ca sunt/ ca vor fi mai frumoase decat pana acum. Imbratisare.

      Ioana Revnic 25 octombrie 2012 22:16 Răspunde
  • Povestea noastra:

    octombrie 1998 – „ne putem intalni?”- „da!”- „cand?”- „maine…”(27 octombrie 1998) – asa a inceput totul- 2 saptamani si 4 zile-primul…te iubesc- plimbari- Retro, un ceai, pe care pana la urma il beam..rece; doar atat ne permiteam- cuvinte, discutii, povesti – Jazz- Sting- rasete, multe rasete- un tren, Portile de fier- un cadou, o cutie muzicala- primul Craciun- o gara- multe, multe rasete- un pod- „candva, cand imi voi putea permite, iti voi lua un inel”- facultate-primul job- prima noastra camera…cu chirie- suntem la limita-un proces, 7 luni- am… castigat- bucurie, multumire- rasete- va fi bine- m-au acceptat-am fost
    avansat- vezi…- primul brad, al nostru- studii, sesiuni- trec anii: 1,2,3 de chirie…- la anul facem nunta- rasete-familie – drumuri, schimbari, greutati, job, facultate, sesiuni, sedinte, chirie- 14.07.2001, un buchet, o rochie de mireasa, un zambet, un sarut, o melodie…- mare, nisip, luna plina, scoici…10 zile „de miere”- aspiratii, asteptari, avansari, reusite- rasete- gandul unei case, a noastre- banci, dosare, asteptari, framantari, calcule- 2 camere, etaj 4- primul nostru apartament- bucurie, renovari- Craciun, fericire, implinire – 2002 vara, mi-e rau, trebuie sa oprim- spital-nimic grav- acasa, seara…nu ma simt bine – analize, investigatii, diagnostic, alt diagnostic – nu stim ce are- perfuzii…nu ma simt mai bine…- analize, tratamente, posibilitati- intrerupere an, lucru, stres, rate- un doctor- va fi bine- sunteti tineri…faceti un ..copil- trece inca o vara- octombrie, un test, 2 linii- da, veti fi mamica- bucurie, fericire- E baitel !- emotii, stari de bine, plimbari, un parc, o banca, discutii, planuri- renovari, job, facultate- duminica…mergem la maternitate- travaliu, teama, epuizare si..3,240 de kg…de viata – Raul!- primul an, primele emotii, incercari, noutati, peripetii- primul Craciun in 3- rasete, multe, multe rasete- stres-facultate, ultimul an- decizii, pe cont propriu- sprijin, sustinere- va fi bine- risc, stres, oboseala, dedicare, implicare- lipseste ceva- un test, 2 linii- E fetita ! – altceva, diferit si totusi…la fel- fericire- implinire- un fratior nerabdator- e sora mea? – Da!- rasete, plansete de bucurie- o familie…completa- 15.februarie- noaptea- trebuie sa mergem la spital…Amy- un soc- va fi bine- lacrimi, multe lacrimi- sprijin, sustinere, iubire- trec…anisorii- frumusete, puritate, aniversari, vacante, sarbatori, amintiri – tati…mami- bucurie, rasete, chicoteli si iar…multe rasete- credite, schimbari, 4 camere, rate- va fi bine- sediu, mutare, provocare, reusita- esti cel mai bun- oboseala, epuizare,
    revenire- gradinita, serbari, personaje, emotii, lacrimi, fericire, mandrie- sunt ai nostrii- din nou…ma simt rau- durere, incertitudini, posibilitati, analize, rezultate, suspiciuni si presupuneri- rmn, ct, clinici, spitale, cautari- va fi bine- tratamente, incercari, ameliorari- reveniri- nu mai suport- nu mai pot- sunt aici, va fi bine- familie, greutati, ingrijorare, putere- liniste- poate…- planuri, vise – asteptare- o casa, un vis- un semn- va fi bine-risc, imprumut, credit, rate- mutare, peripetii, Rauly, Amy- asezare- tratament schimbat – alti doctori- alte presupuneri- am obosit- de ce plangi?- te-ai schimbat- amandoi- Rauly, Amy…noi – trec anii- va fi bine, viata merge mai departe- esti cu mine- te iubesc !

    iti mai aduci aminte?
    …si eu

    pana la urma 1+ 1 = 2, nu?

    pentru tine, pentru noi…vor trece anii…multi, de acum incolo…

    Lili 25 octombrie 2012 5:55 Răspunde
    • Da, am inteles, cred. Sa fac un rezumat: devotament, rasete, iubire, implinire, VOI!

      Cu siguranta ca va fi bine, Lili!

      🙂

      Ioana Revnic 25 octombrie 2012 22:11 Răspunde
  • Marile iubiri…din carti…ne creeaza noua impresia ca iubirea asa ar trebui sa fie ea :”chinuita, netrăita decât pe jumătate, sau neîntâmplata”. De ce ar trebui sa fie asa? de ce ar trebui sa suferim in iubire, cand am putea fi atat de fericiti?!

    Merropi 25 octombrie 2012 15:05 Răspunde
    • Merropi, nu stiu raspunsurile la de ce-urile tale. Lili si Dana au vorbit aici despre iubiri implinite. Poate mai sunt si alte povesti, la fel de frumoase. Poate ai chiar tu de spus o poveste…

      Ioana Revnic 25 octombrie 2012 22:08 Răspunde
  • Merropi,

    Iubirile din carti sunt , majoritatea, implinite. Doar ca nu asa din senin, ci dupa niste patimi. Si mie mi se pare corect asa, atata vreme cat nu exista suficienta maturitate pentru a primi, oferi, pretui si cultiva iubirea. Cand totul cade din senin, nu dam valoare. Cand suntem putin pusi la treaba, apreciem.

    Iubirea din carti e sublimare. Emotii si pulsiunii care-si cauta fagas prin vorbe. Dar nu e nimic ce nu a putut fi vreodata trait .

    Iar fericirea este o notiune relativa. Cand e un om fericit? La subiect, am raspunde ca e fericit cand ii este dragostea impartasita. Dar dragostea asta e un obiect neperisabil, oare? Eu zic ca nu.

    Lara 25 octombrie 2012 15:27 Răspunde
    • O adaugire: Cred ca, in general, literatura ocoleste happy-end-ul, cand vine vorba de marile povesti de dragoste. Daca nu ar fi asa, poate ca istoriile cu pricina ar semana cu niste telenovele.
      In rest, nu mai am nimic de adaugat la observatiile tale. Inclusiv povestile pe care unii le-au impartasit aici, cu mine, cu noi!, iti dau dreptate.

      Ioana Revnic 25 octombrie 2012 22:04 Răspunde
      • Eu cred ca din contra, literatura abunda in finaluri fericite, iar procentul in care dragostea nu e implinita, deci acele povesti care se termina trist, de fapt, nu sunt terminate.
        Dragostea, luata ca un tot cuprinde- pe langa bucurie, anticipare, sincronizare, surprisa, extaz, etc- si dor, melancolie, tristete, disperare. Fara ele n-ar mai fi nicio savoare. Dragostea nu are o limita, ci povestea respectiva se incheie.
        Ei bine, majoritatea povestilor au happy- end. E triumful binelui asupra raului, e speranta pe care fiecare o are in propria-i cutiuta , chiar daca sunt atatia care din prim- impuls vor spune: ” Eu nu cred in iubiri reale si fericite.” Undeva in sufletul lor isi doresc ca cineva sa le dovedeasca contrariul.
        Cand o poveste ni se ofera noua, citittorilor, iar povestea respectiva nu are final fericit, nu e un semn ca dragostea s-a sfarsit. In sufletul omului respectiv este inca loc, chiar daca in momentul in care a povestit simtea una dintre partile care compun dragostea: tristetea, regretul sau melancolia.
        Noi ne ancoram de o parere: parerea ca o poveste de dragoste trebuie sa insemne implinire desavarsita si fericire fara sfarsit cu un singur om si, mai mult de atat, primita de-a gata, adica sa nu ne curga nicio lacrima de suparare, sa nu ne simtitm niciodata tematori sau inselati sau dezamagiti sau mai stiu eu cum.

        Ioana, eu cred ca nu ai cum sa dai premiul cuiva anume. Sunt povesti de dragoste reale care in momentul de fata trec printr-o faza a fericirii, sunt povesti de dragoste care trec printr-o criza-ceea ce nu le face mai putin valoroase, sunt povesti de dragoste traite, implinite- chiar daca scurte, dar ca un soi de treapta spre altceva- ceea ce nu le scoate din calcul.

        Pana la desavarsire, ne spun eroii legendelor- legende nascute din viata traita, sperante si intelepciune- e mult de invatat.
        A iubi este o deprindere. Ca orice deprindere are nevoie de exercitiu.
        Sa nu confundam iubirea cu o persoana anume sau cu o poveste!
        Ce daca eu acum sunt certata cu barbatul pe care il iubesc? Asta imi face povestea de dragoste mai putin relevanta?
        Amor si Psyche fusesera despartiti. Cu un scop: el sa treaca peste neincrederea in propria-i persoana, ea sa treaca peste neincrederea in altul.
        Si nu traim fiecare, la un moment dat, astfel de situatii?
        De cate ori nu ne spunem: ” O, oare m-ar iubi daca as fi sarac?” sau ” Precis e prea frumos sa fie adevarat; parca vad ca peste o saptamana ma paraseste. ”
        Exact asta au facut Amor si Psyche . Or fi ei legendari, dar legendele se nasc din viata reala.
        Si chiar daca invataturile diferite si etapele diferite spre desavarsire le parcurgem cu oameni diferiti, nu cu ” un ales anume”, asta nu inseamna ca povestea noastra de dragoste nu este speciala.

        A mea poveste de dragoste, chiar in faza trista in care este acum, e speciala. O declar- acum- cea mai speciala. 😀

        Lara 27 octombrie 2012 5:03 Răspunde
        • Ba da, am pe cine sa premiez (desi, intr-adevar, fiecare dragoste e speciala, fiecare ar merita un premiu).
          Aici voi premia (deocamdata) cele doua povesti pe care Lili 1 si Dana au avut generozitatea sa ni le impartaseasca. Povesti care au toate ingredientele iubirilor din legendele spuse de mine, de tine si de Lotus: devotamentul si curajul (pe care eu una le-am capatat in dar, in aceasta viata, doar de la prietenele mele:) ); pasiunea, sacrificiul, dedicarea (din legenda cu Eros si Psyche); implinirea si ne-despartirea (din istorioara spusa de Lotus).

          Tie iti doresc ca viata sa iti ofere drept premiu iubirea de care ai nevoie si la care visezi acum.

          Ioana Revnic 27 octombrie 2012 21:58 Răspunde
          • Ioana,

            Ptr mine, toate povestile reale de iubire sunt felii de frumos intr-o lume ce-mi pare cam pe duca, sunt dovezi ca uite, acum, azi, aici – la timpul prezent exista ceva.
            Felicitari castigatoarelor 🙂

            P.S.
            Mi-a placut mult ideea ta de a darui carti si nu asa oricum, nu ptr un like sau share, ci ptr o intamplare reala apartinand cuiva real.
            🙂

            lotusull 28 octombrie 2012 9:13
          • Multumesc, daga Lotus! Multumesc.

            Ioana Revnic 28 octombrie 2012 21:33
  • E atat de frumos sa fii indragostit si sa ti se raspunda cu aceeasi moneda! Dar se intampla atat de rar, sa ai parte de o iubire implinita, fara sa faci sacrificii, fara sa te zbati sa primesti o farama din ceea ce tu ai oferit neconditionat…
    Ai dreptate Lara! Fericirea este o notiune relativa. Nu cred ca putem sa o definim, sa o punem intr-un sablon.

    Stefana 25 octombrie 2012 18:45 Răspunde
  • P.S. Mi mi-am uitat promisiunea! Vor fi carti in dar, pentru povesti daruite noua!

    Ioana Revnic 25 octombrie 2012 22:36 Răspunde
  • Si eu sint de parere ca iubirile pe care le intilnim in carti,adica identic reciproce,se intilnesc foarte,foarte rar .
    Confirmarea acestui trist adevar incepe, in cazul multora,odata cu prima dragoste din viata …cind realizeaza ca au sperat zadarnic sa atinga sufletul cuiva ,plutind pe aripi de iubire si de basm.

    Lili 26 octombrie 2012 15:17 Răspunde
    • Lili 2, multumesc pentru mesaj. Cred ca pentru o doza sanatoasa de optimism ar fi bine sa rererecitim – si eu, si tu- mesajele Larei, de la postarea de fata. 🙂

      Ioana Revnic 27 octombrie 2012 22:16 Răspunde
  • Tocmai povestea asta, a lui Orfeu si a lui Euridice, mi-o povestea A. cand voia sa-mi vorbeasca despre dragostea lui. Dar cele cateva descinderi pe care le-a facut, sau pe care le-am facut eu in cautarea lui, in lumile noastre mereu indepartate, au fost mai sfasietoare prin concret și bucurie decat orice basm povestit la telefon sau in scris.

    Ornela 27 octombrie 2012 11:18 Răspunde
    • Ornela, bine ai venit! Simt o melancolie calma in mesajul tau. Dincolo de aceasta, spun ca ma bucur (chiar ma bucur) cand aflu ca doi oameni care impart o mare dragoste se intalnesc – indiferent pentru cat timp, indiferent in ce timpuri, indiferent unde.

      Ioana Revnic 27 octombrie 2012 22:05 Răspunde
  • Foarte frumoasa tema articolului,Ioana!Din punctul meu de vedere calitatea unei iubiri vine din calitatea oamenilor care o traiesc. In viata reala am admirat de-a lungul timpului perechi frumoase de oameni adorabili a caror iubire era copilul trairilor celeste a celor doi.
    In creatii literare sau cinematografice,in sculpturi, in picturi am intilnit multe povesti de dragoste splendide si nu ma pot decide care dintre ele este cea mai frumoasa.Imi vin in minte L’age mur a lui Camille Claudel ca expresie a iubirii ei pentru Rodin,nabadaioasa dragoste dintre Rhett Si Scarlett,Imblinzirea Katherinei „scorpia”lui Shakespeare,drama Kareninei sau dragostea nebuna a lui Heathcliff pentru Cathy.
    Istoria pastreaza duios povestea lui Dinu si Nelly Pillat,iubirea devotata a Oonei Chaplin pentru minunatul Charlie, pasiunea pastrata pina in clipa mortii a lui Napoleon pentru a sa Josephine,trairea inaltatoare a lui Eminescu pentru a sa Veronica sau mult incercatele si nelegitimele iubiri ale lui Katharine Hepburn si Spencer Tracy sau George Topirceanu si Otilia Cazimir.
    Sunt atatea si atatea exemple frumoase in creatiile artistice cat si in viata reala incat nu trebuie sa ne mai indoim ca iubirea absoluta exista. Mai este si un destin care aduce oameni impreuna dar depinde de ei sa-si construiasca frumos”marea dragoste”.

    hanna 28 octombrie 2012 8:23 Răspunde
    • Hanna, mi-as fi dorit si eu sa intalnesc, in viata reala, mai multi oameni a caror iubire sa fie precum tu insati ai numit-o atat de frumos, in cateva cuvinte: „copilul trairilor celeste” ale unor pamanteni.

      Asa cum mi-as fi dorit sa cred, la fel ca tine, intr-o iubire deplina.
      Iti multumesc pentru acest mesaj emotionant, despre atatea povesti de mare dragoste.

      Ioana Revnic 28 octombrie 2012 21:28 Răspunde
  • Ce surpriza! Iti multumesc din suflet, Ioana! In acest weekend (27 oct) am aniversat 14 ani de la prima intalnire:) Prin urmare, iti multumesc si in numele tatalui copiilor mei, care a fost surprins total de acest „cadou”!
    Zi frumoasa!

    Lili1 29 octombrie 2012 6:48 Răspunde
    • Ma bucur ca, fara voia mea, am facut ca acest dar frumos (ma refer la textul tau!) sa existe. La cat mai multe aniversari, Lili 1!

      Ioana Revnic 29 octombrie 2012 14:14 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title